La multi ani, Romania!

Linia de start

fix 7 ani de la Antarctica moment!

Consultant, psiholog sau coach? Care e mai bun?

 

De cand dezvoltarea personala a devenit atat de cautata si de accesibila, multi dintre noi avem acum cunostinte si notiuni la care nici nu visam in urma cu 10 ani. Ne-am lasat curiozitatea sa exploreze domenii ale trupului si sufletului astfel incat sa ne raspundem la intrebarile care ne-au macinat tineretile. Pentru o parte, interesul, curiozitatea si placerea s-au transformat in profesii si iata cum, asistam astazi la un numar din ce in ce mai mare de consultanti, de psihologi ori de coach.

Dar, oare, stie toata lumea sa diferentieze intre aceste trei roluri / profesii diferite? Cum ne poate ajuta fiecare in drumul nostru catre prosperitate?! 

Bineinteles, ca in orice meserie, de la cea de preot, pana la profesor, doctor sau bucatar sef exista oameni in partea superioara a clasamentului (experti, oameni cu vocatie) precum si oameni aflati la capatul celalalt al clasamentului (mediocri sau categoria "merge si asa"), adica acele persoane care au obtinut o diploma, adica au obtinut punctajul minim necesar pentru a primi certificarea necesara. insa, nu s-au stresat foarte tare. Indubitabil, vor fi diferente enorme intre cele doua categorii de oameni si, dorinta noastra va fi intotdeauna sa mergem la cei mai buni in meseria lor, nu la cei mai slabi.

La fel si in aceste trei meserii: consultant, psiholog, coach vor exista aceleasi tipare: profesionisti cu rezultate performante, care isi aloca foarte mult cercetarii, implementarii de metode noi astfel incat sa livreze intotdeauna cel mai bun serviciu ori produs. Castigurile financiare vor fi intotdeauna direct proportionale cu acest nivel de implicare. Mediocrii, isi vor face datoria si cam atat, fara prea multa curiozitate, pasiune si determinare de merge "the extra mile". A invatat el ca boala x se trateaza cu pastila y? Atunci aia e, reteta e clara, nu mai incercam o abordare holistica a problemei. 

Nu mai continui, sunt convinsa ca ati prins ideea. Dar cum facem alegerea, totusi? Sa le luam pe rand.

CONSULTANT ul este un fel de subject matter expert, o persoana care cunoaste atat teoria cat si practica pe domeniul in care activeaza. Ne reamintim de clasificarea acestora in oameni cu vocatie si mediocri, da?! Imaginati-va ca vreti sa faceti un proiect cu foncuri europene, de exemplu. O idee buna poate fi sa alegem un consultant pe asa ceva, unul care a facut inainte sute de proiecte, care a scris, dezvoltat si implementat cu clientii sai sute de idei de proiecte. Consultantul iti poate face recomandari la care nu te-ai fi putut gandi individual, si poate fi alaturi de tine pe toata durata derularii ideii de afaceri, astfel ca tu sa simti ca ai, intr-adevar, un partener de incredere. Evident, poti face si singur, daca ai timpul, cunostintele si abilitatile de a invata sa scrii un proiect, dar nu despre asta vorbim.

Binainteles, poti fi de acord sau nu cu acest consultant, este decizia ta ce faci mai departe. Poti primi solutia sau solutiile oferite sau le poti refuza / neimplementa. Responsabilitatea e la tine intotdeauna. Treci prin filtrul personal orice si decizi daca bateti palma. 

PSIHOLOG, acea meserie atat de straina si inca tabu romanilor, este recunoscut ca "cel care trateaza nebunii" :))) Asa ceva... Sunt curioasa, daca s-ar face un sondaj in care sa-i intrebam pe oameni daca au sau nu au nevoie de un psiholog, ori daca au fost vreodata la psiholog, care ar fi rezultatele. 

Revenind, psihologul are rolul de a trata fiinta noastra din trecut, acel elefant de care vorbeste Paul Olteanu in podcasturile sale. Trairile din copilarie, bune sau rele (de obicei, rele) la care am avut niste reactii foarte puternice care s-au transformat in tipare de comportament actuale. Astfel ca ajungem adulti si nu ne dam seama de ce intram in acelasi timp de relatii toxice, avem aceleasi obiceiuri care ne saboteaza, indiferent de cata dezvoltare personala citim si exemplele pot continua.

Psihologul are metodele sale de a te asculta si ghida in drumul catre scoaterea la iveala a problemelor si tratarea lor. Indraznesc sa arunc o estimare. Generatia mea, 35-45 de ani, sunt exact acei oameni unde mamele se intorceau la munca la trei luni dupa nastere, multi copii fiind dusi pe la bunici, unii chiar departe de casa, ceea ce imi spune ca sunt niste traume emotionale importante la adultii de azi. Daca mai adaugi la asta si ceva alcoolism ori alte dependente ale parintilor nostri, sau absenta emotionala, poate ca nu ar trebui sa ne mire ca am trecut prin episoade de tristeti profunde pana la varsta de 35-40 de ani. Bineinteles, sunt observatii personale, pe principiul cauza-efect, al celor cu care am interactionat de-a lungul timpului. Cum se simte omul acum? (efectul) Cum a trait omul pana in acest moment? (cauza). De fiecare data, exista o cauza pentru efect, e un principiu universal, aplicabil in orice.

Umbla o vorba prin sat, la un moment dat: "e bine sa nu dezgropam trecutul". As zice sa o facem, totusi, cu scopul de a rezolva acel trecut, odata pentru totdeauna, inainte sa il inchidem si arhiva. Pentru ca o alta vorba completeaza ca "istoria se repeta". Ori, daca tu nu cunosti istoria, nu vei sti cum sa te pregatesti pentru viitor. Si, sa ne reamintim ca aici suntem pe frecventa "the best way to predict the future is to invent it".

COACH.  Una dintre cele mai moderne ocupatii, ocupatie care, bineinteles, si-a capatat si ea mediocrii sai ceea ce a facut ca meseria sa pice in derizoriu. Lucru foarte grav. Daca psihologul trateaza trecutul, coach-ul este acea persoana care se ocupa de prezent in vederea rezolvarii unui obiectiv personal. Este un ghid, un indrumator, te ghideaza pentru ca tu sa actionezi conform obiectivelor tale. Nu iti va da niciodata solutii ci va aprinde lumina in mintea ta, ca tu sa vezi solutiile singur si de acolo sa structurati impreuna calea de rezolvare ori planul de lucru.

Si daca nu-mi da solutii, ce rost mai are, nu?! E degeaba, ati putea zice. Well, nu va grabiti. Va spuneam aici ca traim in cea mai prolifica perioada din punct de vedere informational. Ceea ce e minunat, asa cum e si foarte rau in acelasi timp. Ca in orice negru e si alb la fel cum in orice alb e si negru. Depinde cum e folosit. Gigantul flux informational care vine catre noi zilnic din social media, ne inunda mintea, lasand foarte putina vointa pentru lucrurile cu adevarat importante. 

Imaginati-va o zi in care va treziti si stati vreo 30 min pe telefon, scrolland de zor. Apoi mergeti in trafic unde alti oameni (care nu merg la psiholog) va sicaneaza in trafic, facandu-va viata amara. Ajungeti la birou unde intampinati deadline-uri sau un sef care tocmai ce-a aflat ca sotia il inseala gaseste util sa fie zmeu cu tine. Apoi, ajungeti acasa prin acelasi trafic, cu aceeasi oameni, ca sa descoperi ca a spart copilul tableta si nu mai poate participa la scoala online. Si soacra tocmai ce-a intrat in spital in plina pandemie. 

Well, in acest moment as face o presupunere ca vointa dvs tocmai s-a epuizat. Simtiti ca o luati razna, ca ati castigat la loteria ghinionistilor si ca viata e de kko.Si asta e ziua 3650 nu prima. Adica, de vreo 10 ani, situatiile astea se cam repeta si nu vezi o scapare. Well, aici intra in rol un coach, care te poate ajuta sa organizezi un pic lucrurile, sa le vezi intr-o alta perspectiva, detasat, cu lumina aprinsa. Claritatea pe care o obtii este fantastica si nu-ti poti crede ochilor ca solutia a fost de fapt la tine tot timpul, doar ca ai fost prea ocupat (a se citi, minte neclara, obosita) sa o vezi.

Acum, sa luam un exemplu practic. Sa zicem ca vrei mai multe informatii despre cum sa-ti cresti averea personala. Cum faci? La care dintre cei trei mergi? Un psiholog te poate ajuta sa intelegi ce anume din sinele tau anterior nu a reusit deja sa detina aceasta avere pe care ti-o doresti cu amploare. Coachul poate ghida impreuna cu tine planul de actiune pentru a ajunge la averea dorita. Iar consultantul ofera un ajutor tintit pe un anumit domeniu, sa spunem investitiile in cripto sau piata de capital. 

Personal, am fost si voi continua sa apelez la toate cele trei meserii, de fiecare data cand voi avea nevoie. La randul meu, sunt consultant sau profesor de educatie financiara de 5 ani, deci am o expertiza in managementul finantelor personale, am si o certificare/atestat de COACH obtinut la scoala Pleiade, de acum 3 ani. Asta inseamna ca pot fi indrumatorul tau in identificarea si realizarea unui obiectiv. Sunt cea mai buna din domeniul meu sau o mediocra? Cred ca aici ii las pe clientii mei sa decida si sa ma evalueze. 

Important e ca tu, cel care esti in cautari, sa-ti deschizi ochii, sa ciulesti urechile bine si sa iei aceasta informatie ca pe o motivatie de a cauta mai multe si de a alege in cunostinta de cauza. Pentru ca doar asa, esti mai aproape de visul tau.

Adriana,

Consultant / Coach / Antrenor de prosperitate :)

3 Scuze care ne mentin "saraci"

Am intalnit in ultima perioada foarte multi oameni care au salutat pornirea mea sportiva precum si toate celelalte proiecte de care ma ocup, au admirat rezultatele celor opt ani de schimbari si, mi-au spus cat de tare isi doresc si ei ceva nou in viata lor. Apoi, la final, au declarat, pe un ton ceva mai scazut, ca ei nu ar putea asa ceva, pentru ca situatia lor e diferita, nu ar putea niciodata sa aiba asemenea rezultate.

Asta m-a facut sa ma gandesc la perioada de dinainte de 2013, atunci cand ma gandeam tot timpul cum ar fi sa am o viata mai interesanta, mai bogata, insa, paradoxal "ma tratam" cu aceleasi texte de genul "eu nu pot sa ....", incercand sa gasesc justificari pentru lipsurile mele. Era la indemana, era comod, toti in jurul meu faceau la fel. Si cum stateam eu asa in confortul lui "eu nu pot / nu am cum sa..." am ajuns intr-o criza existentiala de toata frumusetea, cu accese de plans din te miri ce sau trezit zilnic la 03.00 de ajunsesem sa ma trezesc din somn si sa intru in depresie cand vedeam cat e ceasul. 

In trainingurile de vanzari agentii sunt invatati sa trateze cateva obiectii ale potentialilor clienti, astfel incat sa poata ajunge la un contract / vanzare cu acea persoana. Asa si eu acum, vin in intampinarea celor mai auzite scuze care ne ti pe loc ca indivizi si, mai departe, ca societate.

Prin "saraci", nu ma refer doar la avere, adica strict la ceva material ci si la atitudine, la mentalitatea generala care ne ghideaza constant alegerile, optiunile in viata.

1. Nu am ...TIMP. De departe, cea mai intalnita scuza pentru a justifica lipsa de rezultate marete. Insasi faptul ca simti nevoie de justificare, arata ca ai pornit pe un drum care nu ajunge sau ajunge foarte greu la destinatii marete. 

Vestea buna e ca timp avem cu totii. 24 de ore zilnic, chiar. Vestea proasta e ca acest timp e limitat (nu stim cand expira) si neregenerabil (odata pierdut, nu poate fi innoit). Poate, o mai corecta exprimare ar fi "nu am timp liber", pentru ca este alocat cu diverse alte activitati curente.Ok, acum mai venim de acasa. Ne-am calificat pentru etapa urmatoare, etapa in care putem face analiza activitatilor zilnice, saptamanale si lunare, un fel de buget al timpului, daca vreti. pe ce cheltuim timpul nostru? 

Mai toti cei care aduna acum rezultate extraordinare, sunt cei care au alocat timpul lor in directia a 2-3 directii de viata maxim. Nu ai cum sa generezi castiguri / rezultate fabuloase, impartindu-te in foarte multe directii. Daca punem la socoteala ca o treime din zi o alocam somnului (daca nu e asa, avem o alta problema, dar despre asta, cu alta ocazie), ne raman celelalte doua treimi de utilizat la adevarata valoare. Daca ai un job full time si mai ai o familie si copii deja esti "fully booked". Ceea ce inseamna ca e nevoie de o foarte buna organizare si intelegere cu jumatatea ta, pentru a ajunge la un compromis. 

Alt timp nu vei primi, deci, ramane sa il organizezi mai bine pe cel existent, fie eliminand din activitati nefolositoare (social media, maybe?!), stat la bere sau adaugand altele constructive (ceva sport, poate?!)

Concluzie: Fa bugetul timpului, trecand pe hartie fiecare activitate pe care o faci si timpul alocat. Incepe high level (somn, casa, familie, job, sport etc) si continua cu lista detaliata: din cele 8 ore de job, cate ore imi ia pe zi fiecare activitate.

2. Nu am ... BANI. Probabil pornita de la zicala "Banul, la ban trage". Cum tu nu ai, uite ca banii te ocolesc deci ramai sarac, nu?! Zicala poate fi completata, daca ma intrebati, cu "Banul, la ban trage. Si ramane acolo unde este bine administrat si investit." Este ca suna altfel?! Altfel spus, cate cazuri nu cunoastem de oameni care au avut "noroc de bani" dar nu "stiinta de bani" si uite asa au ramas faliti in scurta vreme. Nu mai devreme de o saptamana-doua citeam un titlu despre un celebru fotbalist roman plecat prin alte tari din cauza datoriilor acumulate in tara.

Nu stim daca titlul bombastic a fost real sau doar click-bait, insa bag mana in foc ca suntem multi acolo care nu ne putem plange de un casflow serios, cu toate astea, la final de luna avem acele dialoguri importante cu familia (sau cu noi insine) "Draga, unde-s banii?", vorba celebrei carti :) Sa v-o cumparati, by the way :)

Impresia poate fi una ca doar atunci cand ai bani poti sa faci mai multi, sa investesti, sa iti asiguri un trai decent si asa mai departe. De ce zic ca e doar o impresie?! Pentru ca daca nu stii sa administrezi 1,000 lei nu vei sti nici sa ai grija de 100,000 lei. E firesc, e de preferat sa ai venituri care sa acopere traiul decent, fara discutie. Dar ce te ajuta cel mai tare este sa stii sa faci acei bani, in primul rand. Apoi sa iei bugetul la bani marunti: 

o parte merg la economii, 

a doua parte se duc pe nevoi, 

ultima parte merge la dorinte. Daca mai raman. Daca nu, acoperim primele doua parti si gata.

Am intalnit mii de participanti la cursurile de educatie financiara. In deschiderea cursurilor ii intreb ce isi doresc sa afle din imensitatea informatiilor ce tin de finante personale iar ei incep negresit cu "Investitiile". Nimeni nu vrea sa stie despre construirea unei averi sau a unei "pensii", despre cresterea venitului activ, despre gestionarea cheltuielilor ori a proiectelor financiare. Toata lumea vrea investitii, probabil, in intelegerea lor, acel capitol despre cum sa avem bani multi imediat. Ar fi fost frumos sa fie asa de simplu.

3. Nu am CUNOSTINTELE necesare. In sfarsit, o scuza pe care nu o pot combate. Te-as intreba, in schimb, ai vrea sa le ai?! Esti dispus sa te pui in starea de a invata, de a cauta ce ti se potriveste din cele existente in piata, de a cumpara programele ori cursurile care sa te aduca mai aproape de starea generatoare de venituri din ce in ce mai mari, de a lucra cu un mentor dispus sa ajute si care are timpul sa o faca? 

Traim in cea mai prolifica perioada din cate au existat. Totul este la un click distanta, in mii de domenii. Vrei sa faci o ciorba? Nu mai dai telefon la mama acasa sa-ti explice ea cum adaugi rosii "din ochi" si sare "dupa gust", cum am facut eu cand m-am mutat in Bucuresti. Nu taticu, acum deschizi pe Jamilla sau Jamie Oliver si iti iei retete traditionale cate vrei si chiar reinterpretate daca simti ca te-ai plafonat. Vrei sa inveti despre fotografie?! Sunt nenumarate site-uri, youtuburi si instagramuri gata sa te inunde cu date despre asa ceva.

Ai devorat orice e gratis si te simti gata pentru un nou nivel?! Cauta cei mai buni oameni din domeniul ales de tine, cumpara cursurile sau maiestria lor, daca este posibil si urca pe scara cunostintelor alaturi de un mentor. Saltul tau va fi 10x. Evident, daca esti erou la acumulat cunostinte dar zerou la aplicat notiunile, ia-ti adio de la bani si versiunea ta mai buna din viitor. Astepti degeaba. Informatia e putere doar in combinatie cu actiunea. 

Aduc in discutie ce imi spunea antrenorul meu, campion national & balcanic la culturism/fitness: "Acum 20 de ani cand am pornit pe acest drum, nu aveam google, nu aveam youtube, nu exista nimic despre asa ceva decat niste reviste din afara tarii care mai ajungeau pe la noi, si alea facute posta de la unii la altii ca nu aveam bani sa le cumparam. Intrebam prin sala pe altii ce faceau si apoi aplicam si eu. Testam ce merge si ce nu merge, ne accidentam si apoi o luam de la capat. Dar mi-a placut, asa ca am perseverat" Buna treaba! Pentru mai multe retete, va rugam dati follow la baiat, na :) 

Pe domeniul educatiei financiare eram in 2016 vreo 5-6 oameni care faceam asa ceva. Intre timp, fenomenul a luat amploare si probabil suntem de 10-20 de ori mai multi acum. Dar, raportat la nevoia din piata, suntem de 100 de ori mai putin decat ar trebui. Sunt comunitati intregi de oameni cu aceleasi dorinte ca si tine, unde se schimba idei, contacte, tehnici de investitii sau de crestere venituri. Apeleaza la internet cu intelepciune. Pentru ca felul in care il folosesti, te poate ajuta sau te poate sabota.

Nu exista crestere pe niciun domeniu daca nu exista invatare continua! Nu ai cum sa fentezi reteta. excludem aici extremele care au castigat ei la loteria norocului si i-a adus barza in familii bogate, cu matusi Tamara si bunici care au infaptuit Romania. Aia e, fiecare avem menirea noastra pe lume, ce sa-i faci. Dar daca nu e cazul la tine, tu cea/cel care citesti aceste randuri si te-ai saturat sa fii "sarac", am o veste buna pentru tine: vcea mai buna cale de a schimba viitorul este de a-l crea tu singur. Incet si sigur, cu truda multa si determinare enorma. Nu va fi usor, iti va veni sa renunti dar cu cat vei inainta dupa fiecare gand de renuntare, cu atat calatoria va fi mai misto. Iar asta e tot ce conteaza. Pentru ca banii vor veni si ei dupa, ca efect al calatoriei, nu ca scop in sine.

Si pentru ca nu ma dezic de invatare, iata aici un site care te poate scapa de saracie si un cod de reducere pentru oricare din cursurile de acolo: "ADRIANA25", 25% reducere.

Te las acum, cu speranta ca am plantat o samanta de crestere in mintea ta. Daca asa s-a intamplat, nu uita sa o uzi, da? NOTA: a nu se citi ca trebuie sa-mi dai de baut, ok?! :))

Cu drag,

Profa de educatie financiara :)

Lumea lui "ORI" a cucerit lumea lui "SI"

 

Altfel spus, lumea lui "Alb si Negru" a cucerit lumea lui "Gri".

Doar ca, daca n-ar fi ("griul") nu s-ar pomeni (mentiona / confirma). Universul, in generozitatea lui, a lasat ochiului uman sa vada si alte culori in afara de alb si negru. Cu toate acestea, viata ne asterne in niste momente de "orbire" (temporara, de preferat), in care pare ca nu mai percepem decat alb si negru. Devenim atat de categorici, atat de certi pe cunoasterea noastra limitata incat suntem in stare sa pornim razboaie si conflicte monstruoase, certuri si rupturi definitive, doar pentru ca nu putem concepe / accepta ca lucrurile stau SI altfel decat cele cu care suntem obisnuiti. Eliminam rapid reflexia, gandirea, clarificarea, discutia, limpezirea, dezbaterea, argumentarea sau negocierea si taiem lumea in doua: ORI esti cu mine, ORI esti impotriva mea! 

Cateva exemple care-mi vin rapid in minte, din propria viata:

Mi-aduc aminte de o intamplare de acum cativa ani in care cea mai buna prietena s-a certat cu o colega comuna si m-a admonestat ca eu continui relatia nestingherita cu respectiva, cand, as putea da dovada de fidelitate si sa rup, la randul meu, orice legatura cu saraca fata. N-am facut-o, evident, explicand ca e o copilarie ce-mi cere. 2 ani mai tarziu, cine facea planuri de business impreuna? Cele doua, ati ghicit!:))) Semn ca boala numita "categoric-anita" se poate vindeca in timp.

Apoi, mi-aduc aminte de o alta intamplare la fel de "dezechilibrata", de data asta avandu-ma pe mine drept personaj principal. Ani de zile am castigat la locul de munca premiul de "agresiva companiei". Yeap, as vrea sa multumesc familiei mele pentru ...Aaaa, pardon, era o replica din alt film. Ma iertati, continuam. Da, oameni buni! Se ferea lumea din calea mea, se lasa cu plans cand ceream cate ceva intr-un email de m-am inchinat cand am auzit. M-am inchinat si am aruncat cu judecata in continuare, ca deh... Atat s-a putut! Si lumea se impartea in "daca nu sunteti directi si focusati pe rezultat ca mine" sunteti impotriva mea, deci eu sunt mai buna. Si apoi ma intrebam de ce nu ma promoveaza nimeni, in ciuda rezultatelor. Am pierdut timp, relatii si (mai ales) bani cat am fost categorica ca am dreptate? Am pierdut. 

Alta intamplare. In perioada proiectului 777, aveam multi sustinatori printre colegii de munca. Evident si colegi putin spre deloc impresionati, cum e si firesc, ca doar nu trebuie sa ne placa tuturor acelasi lucru. Ce ma uimea era judecata de genul "un proiect de alergare in Antarctica nu mi se pare ceva interesant. Daca era o olimpiada de lectura, era altceva". Mno...

Fast forward in 2021, "categoric - anita" a pus stapanire pe majoritatea iar internetul a facilitat propagarea ei mai rapid decat s-a intins recenta pandemie. Vedem niste franturi (induse de altii sau nu) si ni se aprinde firul certitudii imediat. Uitam sa asezam lucrurile in context, sa le cantarim, sa privim din perspective diferite, sa mergem pana acolo unde ne punem in papucii celuilalt si ne intrebam "cum as fi facut eu, in locul lui?" sau, pur si simplu sa acceptam ca unii suntem SI asa. Diferiti. Nu mai buni sau mai rai. Diferiti, pur si simplu. 

Cateodata, o clarificare si cateva argumente de bun simt sunt suficiente pentru o parere mai aproape de adevar sau pentru a lua o decizie corecta. Alteori, n-ai timp / dispozitie pentru ele si atunci, cel mai sanatos pt toata lumea e sa te retragi pentru un moment ca lucrurile sa se aseze, sa se clarifice de la sine.In orice caz, sa ai mai multa rabdare. Si cu tine, si cu celalalt.In felul asta, poti castiga:. timp, sanatate, relatii, bani etc

Altfel, pe oamenii categorici nu-i poti convinge usor! O stiu pe-a lor si raman agatati de ideea respectiva, desi, daca te uiti in timp, au pierdut sanse, au pierdut conexiuni, au pierdut contracte, bani, au pierdut sansa la o viata prospera. Dar, ce bine, cand vine orgoliul si ne ia in brate noaptea...

Se poate sa fim SI altfel. Se poate sa fim prieteni cu cine vrem, indiferent ca asta supara pe altii sau nu. Se poate sa fim si orientati spre rezultate  SI orientati catre relatii/oameni, si mai productivi si mai putin productivi, daca toti suntem angajati intr-un sistem, recrutati de aceeasi companie, inseamna ca avem rolul nostru acolo, cine suntem noi sa decidem ca unul e mai bun si altul mai putin bun?! Se poate sa avem obiective marete si de forma alergarilor SI de forma lecturii.

Suntem mai aproape de prosperitate, cu cat lasam "griul" sa existe in viata noastra. Cred ca suntem mai aproape de implinire personala cu cat limitam "categoric-anita" si maximizam puterea lui "SI" in relatiile si profesiile noastre. Exista alb si negru, pe langa multe alte nuante. In acelasi timp, in orice negru e SI alb, la fel cum in orice alb e SI negru.

Adriana, SI alba, SI neagra, SI gri :)

Articol inspirat de Gary V

ReInvent your Future! Acum, un motto care face mai mult sens decat oricand.

 

Long story short: I am back in business!

Full story:

Bun gasit, draga internet! A trecut o pandemie de cand nu ne-am mai scris. Si multe lucruri s-au schimbat de cand am asternut pe hartie internet-easca ultimele slove. Semn ca exista ciclicitate in orice, chiar si in scris. Iar acum m-a luat o pofta...mama - mama :)

A fost un 2020 de pomina, un reset, din punctul meu de vedere, pentru multi dintre noi. Daca ar fi sa aleg un cuvant pentru 2020, acela ar fi REINVENTARE. Nope! Nu pandemie, nu dezastru, nu stat acasa, ci REINVENTARE. Asta mi-a trasnit capsorul blond acu' 1-2 dimineti, motiv care m-a determinat sa reiau scrisul. Pentru ca am tot propovaduit despre reinventare atata amar de vreme in perioada 2013 - 2019, incat, am innebunit pe toata lumea cu el. Multi au auzit, si aici, pe blog, si in postarile mele pe social media si in cursurile si evenimentele pe care le-am tot tinut de-a lungul timpului. Putini, insa, au inteles despre ce vorbesc si au trecut mai departe la actiune. Pentru ceilalti, reinventarea a venit in 2020. Fortata. 

Astfel, am vazut oameni care au pierdut bani, ajungand la disperare (educatie financiara, much?!), oameni care au castigat intr-un an cat n-au mai facut-o de la ultima criza (hello, my dear investors!), companii birocratice pentru care online-ul era cah si care au fost nevoite sa primeasca hartii pe email, fara stampila, timbru si alte porcarii. Corporatii care n-ar fi aprobat teleworking din motive de (chipurile) securitate si monitorizare munca, care s-au mutat 100% cu munca de acasa. Las capitolul sanatate, ca banuiesc ca e de la sine inteles ce a insemnat imunitatea in 2020. Inchid cu capitolul relatii, unde 2020 a fost muma sau ciuma. Vedem acum in 2021 ce creste: natalitatea ori procentul divorturilor :))) Indraznesc un pariu, avand in vedere cata educatie relationala avem noi romanii si cat de fericiti suntem cand iesim pe strada. 

Noroc ca pentru mine, transformarile au devenit ca un drog si intru in sevraj daca nu...Cum a fost la mine? Dupa niste ani de tras continuu in proiectele mele, cand sportive cand profesionale, 2020 a venit cu o maaaare pauza. De la cele doua. Pentru ca m-am concentrat in primul rand pe zona personala. Well, sa ne intelegem, am continuat sa lucrez, sa dezvolt, sa conectez puncte, insa nu la viteza pe care o aveam pana in 2019. 

Astfel, am mutat jobul doar in online, mai intai, undeva la tara, unde, timp de vreo patru luni (in perioada carantinei), m-am si imprietenit cu munca pamantului, apoi mi-am mutat sediul cand la mare, cand la munte, profitand de cat mai multe medii si experimentand ceea ce mi-am dorit cu precadere in ultimii ani - munca in afara unui birou. Practic, incep sa ma pregatesc pentru "pensie", acel moment in care nu va mai fi nevoie sa stau intr-un birou / corporatie, pentru a produce ceva, ci sa o pot face de oriunde pe glob as fi, muncind la ceva ce-mi place, cand si cat vreau.

Am trait cum nu am mai facut-o alta data, atenta la mine si la cei apropiati, reusind sa ma transform intr-o  persoana mai atenta, mai perspicace, mai blanda, mai in acord cu natura mea. Iar atentia mi-a dat voie sa observ tot ce se intampla in jur: insingurare, disperare, framantare, manipulare, invrajbire, intr-o proportie covarsitoare, Which is not good. Not good at all! Well, in bula am si oameni care au dus-o mai bine, lucru care ma bucura nespus. Dar sunt mai putini.

Si ce am concluzionat eu? Ca lucrurile de care am tot vorbit in ultimii ani s-au adeverit mai mult decat oricand. Cu o pandemie in derulare, oamenii s-au intors catre valorile lor principale; sanatate, imunitate, familie, bani, scopuri valoroase. pentru ca ele ne dicteaza viata no-matter-what. Doar ca nu prea ne gandim la ele intr-o viata tumultuoasa, cu multe pe cap ci in momente de criza, cand nu mai conteaza posetuta rosie sau ultimul tip de iphone ci pe cine strangi in brate cand ajungi acasa ori cum faci sa nu te imbolnavesti. Pentru pilonii care ne dicteaza viata eu am un cuvant si anume - PROSPERITATE! 

Sunt 7 piloni despre care am propovaduit suficient in ultimii ani si despre care - guess what?! - voi continua pana cand o sa-mi vina rau. Mai mult decat oricand! Pentru ca reteta e testata, functioneaza si cu cat mai multi o aplicam, cu atat mai bine. Si cele mai multe studii asta dovedesc din ce in ce mai frecvent. Reiau:

1. Miscare

2. Somn

3. Mancare

4. Educatie

5. Relatii

6. Bani

7. Proiecte valoroase / ambitioase / marete

Fie vremea pandemica sau nu, cu cat mai multi astfel de piloni bifam si crestem, cu atat sansa noastra la o viata implinita, la o viata prospera, creste. Voi bate saua pe acesti piloni si martor imi esti, internetule, ca nu voi obosi in munca mea de acum incolo!

Intorcandu-ma la REINVENTARE, poate ar fi bine sa facem din asta un obiectiv personal, un proiect valoros, astfel incat sa nu ne mai ia nimic prin surprindere ci sa fim cu cativa pasi inaintea oricaror evenimente pandemice ar veni peste noi. Sa ne asteptam la ce-i mai bun dar sa fim pregatiti pentru ce e mai rau, asa cum am mai tot vazut prin diferite citate pe internet. Si o reinventare intr-unul sau mai multi piloni din cei 7, poate ar fi un bun start pentru o viata mai buna. Nu e simplu, nu e usor, dar e de o mie de ori mai usor cand infrunti totul fiind la un nivel inalt in piramida prosperitatii.

Follow me for more recipes :)

Adriana,

#Reinvent your future!

#Prosperitate360

Multumesc 2019!

Optimizarea cheltuielilor si cresterea veniturilor - Invitatie Canal 33

Ca tot suntem in saptamana mare (adica saptamana dinaintea Money Days 😀), am avut onoarea si placerea de a fi invitata la Canal 33, impreuna cu Dan Sulica, unul dintre speakerii prezenti la Conferinta. Tema a fost optimizarea cheltuielilor si cresterea veniturilor, asadar, daca vreti sa urmariti subiectele discutate, o puteti face urmarind linkul de mai jos.

https://www.youtube.com/watch?v=iquh5KNHa6E

Conferinta Money Days are loc in acest weekend 15-16 iunie la Criystal Ballroom pe tema Finantelor Personale si Investitii. Este prima editie de acest gen si cel mai important eveniment al anului in materie de educatie financiara din punctul meu de vedere. Unii dintre cei mai importanti oameni din domeniul educatiei financiare vor urca pe scena si speram ca evenimentul sa ramana unul de referinta pentru a reinventa nivelul de prosperitate al romanilor.

Ma bucur ca fac parte din panelul de vorbitori si ca iata, munca mea de doi ani incoace incepe sa dea roade. Din nou, dupa metoda deja testata in proiecte sportive: DREAM BIG - PLAN RIGHT - DO IT NOW. La care se adauga si REPEAT :)

Din cate stiu, perioada de vanzare bilete cu discount s-a incheiat de acum doua zile. Puteti achizitiona bilete in ziua conferintei, doar la inceperea evenimentului, in limita locurilor disponibile si fara discount.

Ne vedem la Money Days!

Profa' de bani :)

Money - Ce anume a influentat legatura ta cu ei

Ca o usoara revenire in zona de scris (pe blog) am ales un subiect foarte drag mie si care reprezinta zona mea de interes, after proiecte sportive. De doi ani deja. Asa cum rezultatele din sport au venit treptat dupa o munca asidua in pasi marunti, la fel si aici lucrurile au inceput sa incolteasca in timp si iata, acum dau roade. Si ce poate fi mai placut decat sa aduni recolta?!

Banii (sau finantele personale sau libertatea financiara sau prosperitatea) sunt pentru unii muma si pentru altii ciuma, in functie de o serie intreaga de intamplari in lant:

- familia in care am crescut
- educatia primita sau cautata
- anturajele de-a lungul timpului
- contextul economic / geografic
- valorile noastre

De ce sunt ele importante si cum ne-au influentat pana in prezent? Cum si-au manifestat fiecare dintre ele influenta creionand persoana care suntem astazi? Cum am ajuns sa facem alegeri in fiecare zi, plecand de la acesti factori? Sa le luam pe rand.

 Familia. Ca ne place sau nu, membrii familiei nu ni i-am ales. Desi, sunt unele carti care mentioneaza contrariul. Asta inseamna ca unii dintre noi am avut parinti atenti cu banii lor in timp ce altii nu am fost la fel de norocosi la capitolul asta (ci la altele, poate 😉).

De multe ori mi-au impartasit oamenii in cursuri cum au invatat despre bugete si economisire in familie, pentru ca discutau cu parintii asemenea concepte si asta ii ajuta si acum sa implineasca diferite obiective financiare. In alte familii, afacerile erau puse pe masa in mod obisnuit, si nu imi era de mirare ca fii/fiicele lor se lansau in diverse afaceri inca de la varste fragede, fara sa-si doreasca statutul de angajat vreodata.

Pe de alta parte, sunt unele familii in care parintii, la randul lor, nu stiu sa gestioneze banii foarte bine si se zbat toata viata pentru ei, predand acest model mai departe copiilor. Odraslele au impresia ca banii reprezinta griji si probleme si cu astfel de convingeri vor pleca mai departe pe drumul lor, repetand scenariul de acasa, daca nu intervin alti factori care sa le schimbe traiectoria.

Obiceiurile din copilarie le ducem cu noi mai departe, fara sa ne dam seama ca repetam, de cele mai multe ori, comportamentele parintilor nostri. In toate, nu numai in cele financiare. Ca un exemplu, eram la o clasa de elevi la un liceu, copii de 17 ani. I-am intrebat ce inseamna pentru ei banii si raspundeau care cum era obisnuit: fericire, libertate, haine, masini etc Una dintre fete, in schimb, spunea ca pentru ea banii reprezinta griji si probleme. De-a lungul cursului, a continuat sa spuna ca in Romania toti fura, nu exista sa castigi bani cinstit, ea nu crede asa ceva. Pana si Simona Halep (am discutat si despre persoane bogate din tara) trebuie ca a furat, altfel nu avea cum sa castige atatia bani. Din pacate, nu era nici ironica nici glumeata. Ma intrebam, oare, ce experiente a avut acest copil de 17 ani in familie, sa aiba asemenea convingeri acum.

Cum insa exista un deadline pentru scuza cu parintii, asta inseamna ca vine o vreme in care putem (si e musai) sa ne schimbam traiectoria.

Educatia.  Indiferent de scoala absolvita pana pe la 18 ani, cel putin, educatia financiara lipseste cu desavarsire. Probabil 99% din cazuri arata cu nu exista astfel de cursuri in programa. Recent au inceput diferite initiative private (printre care si Scoala de Bani BCR) dar mai e mult pana departe. Din acest punct de vedere, toti iesim cu aceleasi cunostinte financiare din scoala.

Diferenta o poate face ce alegem mai departe, fie ca vorbim de facultate de profil (economic, finante etc) sau cursurile pe care le alegem constient despre finante personale sau investitii. Cu cat mai devreme ne deschidem ochii asupra lor, cu atat mai bine. Este fenomenal sa vizualizezi viata ta la 20-21 ani, sa te concentrezi pe a deveni cel mai bun in domeniul tau, sa fii remunerat ca atare si eviti capcanele prin care au trecut altii, sa inveti despre cum lucreaza banii si apoi sa lasi timpul sa lucreze pentru tine. Ma intreb, oare unde as fi fost acum, daca incepeam la 21 de ani sa fac lucruri constiente si nu 15 ani mai tarziu?!

Anturajul. Spune-mi ce prieteni ai ca sa-ti spun cat de echilirat financiar esti. Anturajul te ridica (financiar) la fel cum te si doboara. Cu ce se ocupa primii 5 sau 10 dintre prietenii tai? Stii cam cat castiga in domeniul lor? Sunt ei echilibrati financiar? Ori se vaita despre lipsa banilor? Cheltuiesc mult si nechibzuit ori sunt atenti la banii lor si aleg sa dea banii pe investitii si nu pe bunuri?! Cand va intalniti, impartasiti idei si proiecte ori tot ce-ati obtinut la final sunt "nimicuri"?!

Dupa ce ai raspunsurile, vezi unde esti tu in acest cerc de prieteni. Te-a schimbat cu ceva intalnirea? Ai plecat cu vreo idee noua? Te-a echilibrat cu ceva discutia avuta? Apropos de anturaj, citeam la un moment dat un comentariu pe facebook de la Paul Maior, in care spunea ca dupa ultima intalnire "intre prieteni", cativa au plecat acasa cu idei de noi afaceri, cu un nou client pentru afacerea lui si altele asemenea. Well, that's the spirit! Intr-o haita in care toti barfesc, se lamenteaza ori se plang, ce creste?!

Spune-mi cu cine te imprietenesti ca sa-ti spun cine esti. Valabila expresia si pentru partenerul de viata. Mare atentie atunci cand iti alegi "jumatatea" financiara. Cu el petreci mai mai mult timp decat cu ceilalti prieteni. Si daca acest timp nu este calitativ, sansele de echilibru se indeparteaza cu fiecare zi. Daca partenerul/partenera tau/ta este de tipul cheltuitor sau spender (cum ar zice Asoltanie) independenta ta financiara ramane doar un vis frumos de atins candva. Mare atentie la cest capitol, daca nu ai ales inca si invitatie la educatie, daca l-ai ales deja si necesita ajustari :)

Contextul economic / geografic. Slava Barbosului si internetului, traim zile in care accesul la informatie nu mai este limitat de spatiul geografic. Bine, unii dintre noi am deschis prima data goagalul pe la 20 de ani ca deh, nascuti inainte de '89. Mai sunt inca pe acest pamant, zone de razboi, zone defavorizate, in care primordiala devine supravietuirea si nicidecum independenta financiara.

Astfel ca, in timp ce americanu' de varsta mea, din Sillicon Valley, invata despre egalitatea in drepturi, eu stateam la cozi imense pentru 2 sticle de lapte si cumparam paine si ulei pe cartela (pentru astia mai tineri, search "comunism - Ceausescu" pe google). In primele zile de "capitalism" aveau ciocolata din import la alimentara si puteai cumpara maxim 5 bucati de persoana (note to born after 2000: yeap, the shit is real!). Ghiciti de cate ori am stat la coada in ziua aia :))) Am fost ca niste grauri hulpavi de aveam ciocolata in frigider mai mult decat carne.

Cum m-a influentat asta pe mine muuuulti ani? Stocuri, frate. Dar nu din alea financiare. Nope. Cantitati imense de conserve, pachete multe de diverse (faina, zahar etc). Pe scurt, mancare. Desi, vremurile s-au schimbat mult, obsesia de "sa fie acolo ca nu se stie niciodata" persista de parca a fost data cu fixativul ala din reclama. Problema e ca stocurile expira. La fel si banii dati pe ele.

Valorile noastre. Toate cele de mai sus ne-au format ca oameni si au creionat niste valori personale care ne influenteaza deciziile in fiecare zi. Evident, pe masura dezvoltarii si ele se ajusteaza, slefuindu-se ori rafinandu-se. Insa ele sunt in spatele alegerilor pe care le facem in fiecare zi. Nu poti spune ca valoarea ta este "sanatatea" insa zi de zi mananci fast food versus gatit sanatos, eventual acasa, ca sa stii ce ingrediente folosesti.

Daca independenta financiara este o valoare pentru tine, atunci actiunile tale vor arata ca zi de zi faci alegeri care sa te duca acolo sau, daca ai ajuns, iti confirma valoarea. Te educi, ai grija la cheltuieli, cresti venitul si/sau sursele de venit, inveti sa investesti, iar te educi si tot asa. Daca spui sus si tare ca prosperitatea e valoarea ta number one iar tu iti cumpar masina de 50000 eur desi ai un salariu de 1000 eur/lunar, demostrezi ceva cu siguranta. Nu de prosperitate ci de integritate. Lipsa ei, mai exact.

 Frumusetea e ca avem de unde alege. Si familie (adica partenerul de viata) si educatie si anturajele si contextul in care sa fim. Evident, alegem si valorile care ne calauzesc drumul catre independenta financiara. In spiritul acestui drum se organizeaza si Money Days, prima Conferinta Nationala de Finante Personale si Investitii, 15-16 iunie, Bucuresti, unde unii dintre cei mai importanti deschizatori de drum catre independenta financiara vin sa vorbeasca despre domeniile lor de expertiza. Pe langa cele doua zile de prezentari, mai sunt workshopuri si discutii cu fiecare dintre speakeri, pauze de socializare (foarte importante, din experienta) in care clarifici / montezi / demontezi ideile prezentate alaturi de ceilalti participanti.

Nu in ultimul rand, energia celor vor sa munceasca pentru echilibru si independenta te va capta cu siguranta iar asta merita tot efortul. Asa ca te asteptam, si eu si ceilalti speakeri sa incepem drumul catre independenta financiara impreuna.

Codul "ADRIANA" iti ofera o reducere de 200 lei din orice bilet/pachet cumparat.

Cu drag,
Adriana. Profesor de educatie financiara.

365. Sau cum sa fii in 2019 mai aproape de visul tau

La ora asta, multi dintre noi am trecut de euforia petrecerii de anul nou si ne relaxam, pe acasa sau plecati in diverse locuri. Suntem usurati ca s-a terminat "anul ala naspa" si ca viitorul se asterne in fata noastra cu o gramada de posibilitati. Ne-am scris deja celebrele liste cu "ce vom face in plus" sau "ce vom elimina/diminua" in 2019 si avem incredere ca suntem de neoprit in realizarea lor. "Gata, frate, anul asta nu mai tine cu ... (fumatul, alcoolul, mancatul, shoppingul, jocurile, relatiile proaste, ...etc). Anul asta ma bag la ...(sport, slabit, economisire, grija cand aleg partenerii, ...etc)".

Toate bune si frumoase pana pe la 15 ian cand energia e max. Actiunile (in directia obiectivului) sunt mici spre deloc insa e normal sa fie asa ca doar ai muncit un an intreg, e nevoie sa te relaxezi, corect?! Da', din 20 ian, gata, ne intoarcem la treaba. Surpriza, insa, noile targeturi, sedintele de inceput de an iti mananca mult din timp si ajungem in februarie. Te gandesti la lista aia un pic incurajandu-te ca iarna-i frig si ingheata curajul dar martie va schimba totul. Si noi primavara ne indragostim, nu muncim la obiective sau ducem copiii la diverse ca ei sunt pe primul loc si nu vrem ca ei sa sufere asa cum am facut-o noi. Ajungem in plina vara cand totul e perfect pentru ...vacanta / concediu. Nici parlamentarii nu muncesc si nici prietenii cu care vroiam sa incepem treaba nu-s prin oras asa ca mai stam un pic la umbra. Toamna se culeg roadele. In agricultura. Noi ceilalti, reluam listele de inceput de an si mai taiem vreo 2-3 ca nu mai rezoneaza cu sinele nostru si incepem sa ne invinovatim pentru ce a ramas...neschimbat. Dar, noroc ca mai este o luna din an si vine 1 ian si sa se termine odata anu' ca tare a fost greu si iar am pierdut sansa sa devenim mai buni.

Si totusi, de ce nu prea ne ies obiectivele?!  Cateva semne care anunta ca iar vom bifa scuze si nu realizari la urmatorul 31/12:

* obiectivele sunt setate in 30-31 dec sau 1-3 ian - de obicei, e marketing si nu dorinta reala de schimbare. Scriem obiective ca ii auzim pe cei din jur in stanga si dreapta ca fac la fel. Obiectivele se stabilesc atunci simtim cu mintea si sufletul ca "nu mai merge asa" iar asta poate sa fie si pe 7 dec si pe 3 mar dar si pe 18 aug. Oricand simtim schimbarea, atunci e cel mai bun moment sa trecem la treaba

* amanarea obiectivului pana la primul "de luni", "din prima zi a lunii", "de la 1 ian" - tragi de timp. Te minti singur. Teama de a pierde e mai mare decat dorinta de a castiga. In comportament, asta se traduce prin "nu ma doare asa de tare" sau "imi place dar nu e nicio graba, pot incepe si mai tarziu". Peactic, ai vrea sa castigi mai mult dar disconfortul de a te pune in miscare sau in penibil (ce vor zice ceilalti) te face sa amani momentul cat poti de tare. Din nou, e despre acum. Expresia mea favorita este "Din acest moment, voi..."

* lipsa corelarii intre minte si suflet/stomac - mintea zice "da, ar fi misto" dar inima (sau stomacul) zice pas si ne inghionteste, avertizandu-ne ca nu prea e ce ne dorim. Ca si cum te duci la un interviu, iti dau oamenii aia salariul dublu fata de cat ai insa, cand iti descriu responsabilitatile iti dai seama ca nu-ti place in ruptul capului ceea ce urmeaza sa faci. Ba e plictisitor, ba nu e domeniul tau, ba nu-ti va face vreo placere sa executi lucrurile alea. Stii ca e de tine atunci cand toata fiinta ta vrea lucrul ala, te vezi in noua imagine sau cu noul lucru, iti imaginezi ca il ai deja, il mirosi, il simti, te bucuri de el deja, sarbatoresti succesul in visul tau cu cei dragi tie.

E normal sa visezi la diferite chestii si sa-ti fie teama? Da, e absolut normal. Nu stii niciodata ce te asteapta in arena, daca iese sau nu dar macar stii ca ai incercat, ai facut tot ce-a tinut de tine. Ai bifat cateva lucruri si ele vor conta la final de an.

Daca totusi, ai visul, rezonezi cu toata fiinta ta dar apelezi la cea mai utilizata scuza  pe care am intalnit-o vreodata in Romania - NU AM TIMP - ?! Ce facem atunci? Cu totii avem 24h, cea mi democratic impartita resursa tuturor. ce facem cu el? Unde se duce el cand se duce?! Cat din timp petrecem la TV? Cat stam pe facebook / alte canale de socializare? Aveti vreo aplicatie in telefon care sa masoare timpul alocat diferitelor activitati? Daca nu, incercati din cele mentionate aici.

Pentru toti cei care "nu au timp", am o veste buna. Ne putem aloca #oorapezi, doar pentru noi, pentru munci la ce vrem noi. ce facem cu ea? Citim, lucram, cercetam, vorbim cu oamenii necesari obiectivului clar. O ORA PE ZI, timp de 365 de zile. La final de an, vom avea 365 de ore in directia identitatii noastre mult visate. Si mai am o veste buna. in 2019 avem:
 - 52 de zile de luni (deci 52 de sanse sa incepem lunea)
- 12 zile de 1 (pentru cei care prefera prima zi a lunii)
- 2 zile in care 1 este si inceput de luna si inceput de saptamana. 1 aprilie si 1 iulie. Dar nu m-as baza pe 1 aprilie, totusi :)))
- 1 singura zi de 1 ianuarie (obviously)

Va declar ca orice zi poate fi o sansa. Insa, odata pierduta, nu inseamna neaparat ca mai avem restul de sanse. Inseamna ca avem mai putine zile de lucrat catre ce ne dorim. Spuneam mai sus ca timpul e democratic impartit insa e si resursa care nu se poate regenera sau inlocui. Ce e pierdut, pierdut ramane.

Toate obiectivele mele au ajuns la realizari maxime cu acest #oorapezi minim. Efort si resurse dedicate in acest sens, fie ca a fost vorba de alergare, triatlon sau educatie financiara. Asa a fost 5 ani. Si in prezent continui aceasta serie si am cateva proiecte la care aloc acest timp mai departe. Doar, am cules rezultate deja.

Scrieti-mi cum vi se pare iar daca veti considera ca va pot fi ghid in acest drum, dati-mi de stire.

Adriana,
cea care lucreaza o ora pe zi in directia obiectivelor sale

Multumesc 2018! Sunt gata pentru urmatorii 12 :)

Ultimele pregatiri inainte de "za big parti" si iata-ma retrasa pe canapeaua mea comoda, pentru a-mi scrie articolul obisnuit de final de an. Ce a insemnat 2018, cu bune si cu provocatoare?! Well, cred ca a fost unul dintre cei mai activi ani, de pana acum. Si nu ma refer doar la proiecte sportive, chestie care imi era in sange deja ci si la diversificarea proiectelor si in sfera profesionala. Inca o data, ecuatia reinventarii a dat roade, nu doar in categoria sport (de la sedentara la alergatoare si de la alergatoare la triatlonista). De data asta, mi-am provocat si in alta sfera, reusind sa ma transform dintr-o angajata care se imprumuta de la un salariu la altul, pana la unul dintre cei mai activi profesori de educatie financiara din domeniul meu. Am ajuns sa sprijin oamenii cu care ma intalnesc si in alta forma decat motivarea in sport, sa le dau perspective de viata pe care poate nu si le-au imaginat pana acum iar asta imi bubuie inima de fericire.

Dar, sa le luam pe rand.

Proiecte sportive. 2018 a incheiat seria celor 5 ani de implicare in sport la nivel de extrem, odata cu participarea mea la Maratonul de la Polul Nord si cel care mi-a adus titlul atat de asteptat - Grand Slam (alergari pe toate continentele plus Polul Nord). Am scris povestea lui aici, asadar, va invit sa revedeti picanteriile pregatirii lui. Linia de finish a fost ca o binecuvanatare si recunostinta pentru tot ce mi-a adus sportul in viata mea, de la oamenii cunscuti, locurile intalnite, lucrurile invatate si bucuriile traite. Faptul ca am inceput proiectele pe podium si am terminat tot pe podium, nu a fost decat o incununare simpatica a eforturilor mele, antrenorilor si sponsorilor mei care au crezut in niste idei atat de nebunesti astfel incat sa le sustina. Sportul a redevenit in acest moment instrument de sanatate, de parcticat in fiecare zi, de placere si intretinere. Relaxarea din acest punct de vedere m-a facut sa ma indrept mai mult catre sprijinul clubului care mi-a fost alaturi, SevenSport Club si impreuna avem multe planuri pe mai departe.

Mancare. Desi auzisem, cochetasem, aplicasem in perioade dieta keto, multumita si colegului de club, Mihai Vigariu,  de anul asta m-am axat in mod special catre asa ceva si asta va fi viitorul de acum inainte, cel putin pana cand studiile vor scoate la iveala o metoda mai buna. Deja, instrumentele tehnologice inventate in ultima perioada vin in sprijinul acestei diete si cred ca asta e doar inceputul. Deci, declaram razboi zaharului si luptam pe cat posibil pentru a nu ajunge sa ne pare rau ca am fi putut schimba ceva si n-am facut-o. este foarte interesanta povestea celor doi cercetatori de prin anii 1970, unul care milita contra zaharului (John Yudkin) iar celalalt contra grasimilor (Ancel Keys). Cine a castigat si ce efecte a avut la nivel mondial, check it on google.

Somnul. Foarte clar pana la inceputul toamnei, ora de culcare in jur de 22.00 si trezit dimineata pe la 05.30 - 06.00, fara alarma. A fost ritmul ultimilor ani, nimic dificil aici, doar de castigat. Toamna mi-a adus o crestere a activitatilor profesionale si asta a insemnat pentru mine depasirea timpului de somn obisnuit catre ora 23.30, lucru pe care urmeaza sa il reglam din nou in perioada urmatoare. Ca si la nutritie, si aici au aparut dispozitive excelente care iti masoara calitatea somnului, dispozitive care iti dau posibilitatea sa vezi cat esti de pregatit pentru antrenamente ori intalniri importante. Cred ca populatia pierde enorm pentru ca nu acorda suficient timp somnului si vorbesc de sanatatea corpului si afectiunile pe care lipsa somnului (ori a calitatii lui) duce la diverse afectiuni. Iar cateodata ne intrebam de la ce ni se intampla "x" sau "y". N-am prea crede ca de la somn. Si totusi...

Educatie. Un popor needucat este un popor usor de manipulat iar asta imi pace sa previn. Astfel ca investitia in dezvoltarea personala a fost si in 2018 la cote maxime. 10% spune regula din educatie financiara ca trebuie alocat din fiecare venit astfel incat sa-ti asigure un viitor echilibrat. Doar ca la mine a depasit procentul ajungand la 20% lunar din venitul meu in 2018. Ce am bifat aici:
- dezvoltare cognitiva cu Adrian Nuta, curs la care am ajuns in al treilea an si care va continua cat timp va exista acest format si eu voi fi eligibila pentru el
- cursuri financiare si investitii, continuand seria inceputa in 2017: Adrian Asoltanie si Duo-ul Valentin Nedelcu & Dan Sulica
- design thinking cu cei de la IDC, un curs care te ajuta sa dezvolti produse si fluxuri noi pornind intotdeauna de la nevoile clientilor tai. Multumesc, Mihai & Raluca
- public speaking cu Teodora Metiu, o minunatie de fata care stie sa scoata la iveala vorbitorul din fiecare dintre noi
- coaching cu Mioara Soldan de la Scoala Pleiade, unde am avut atatea "aha"-uri de m-am speriat. Este in derulare si echipa de aici este mega super interesanta. Si, mai ales, o sa iasa si de aici niste lucruri misto in continuare.
- dezvoltarea proiectului #ocartepesaptamana, in care mi-am impus minim 50 de carti citite in 2018 si sunt super hepi ca mi-a iesit. Domeniile de interes au fost aceleasi cu cele de anul trecut, cu un plus in zona de relatii si spiritualitate.

Bani. Cred ca a fost capitolul vedeta anul acesta. Inceput timid acum doi ani si investit foarte mult in el anul trecut, in 2018 acesta a explodat pur si simplu. Mai ales in a doua parte a anului, atunci cand am concentrat energia din sport catre zona profesionala. Profesor de educatie financiara fiind, anul a inceput cu o colaborare cu cei de la BiziLiveTV, acolo unde am reusit sa realizez 10 editii de Educatie Financiara. Apoi, am castigat pentru a doua oara consecutiv, titlul de cel mai bun profesor de educatie financiara din BCR in zona mea, in campania din toamna a grupului, reusind sa ajung in unele dintre cele mai mari firme din Bucuresti: Vodafone, Samsung, Huawei, Philips Romania, Grupul EOS KSI, fiind doar cateva dintre ele. Nu in ultimul rand, aparitiile publice au crescut foarte mult anul acesta, sprijinind companiile sa-si motiveze angajatii prin prisma experientelor mele. Per total, pasiunile mele mi-au diversificat veniturile iar asta m-a ajutat sa diversific si portofoliul cu instrumente la care nu m-as fi gandit inainte. Celebra OUG data inainte de Craciun a prabusit, evident, cresterile inregistrate pe actiuni, norocul a venit din instrumentele cu venit fix, care au mai echilibrat putin pierderea. Lectiiile raman si sunt convinsa ca anii urmatori vor aduce rezultatele eforturilor din ultimul timp. Si abia le astept!

Relatii. Dupa atata educatie in domeniu, era firesc ca si aici sa culeg ceva roade. Mi-am imbunatatit relatiile cu cei din familie (nu erau rele insa nu erau la fel de constiente), am fost mai atenta la nevoile lor, astfel incat sa ne apropiem foarte tare. Mi-am lucrat masculinul din mine in asa fel incat sa-l mai potolesc si sa las blandetea si partea mai sensibila la suprafata, cum e firesc unei domnisoare cu atatea obiective de realizat. Chiar si la birou, am avut unele surprize, sa mi se spuna ca parca nu mai sunt asa de "salbatica". Tot legat de oameni, mi-am schimbat abordarea in ceea ce-i priveste pe clientii grupului, cei cu care vin in contact si pe care am facut tot posibilul sa-i sprijin cu cel mai mare profesionalism de care am dat dovada. Pentru ca am incredere ca o banca a viitorului este cea care pune accent pe partea umana mai mult in retentia clientilor proprii. Si ma bucur ca am ocazia asta in companie. Am continuat atentia si in zona relatii cu mediul inconjurator, fiind atenta la ce cumpar, la energia folosita si la consum. Ce-i drept, aici m-au ajutat si lectiile de educatie financiara. Desi cu rezultate minine, am fost si anul acesta atenta la relatia cu a noastra comunitate, implicarea civica, in participarea la proteste, observator la referendum si toate atentionarile de care am fost in stare in diferite mesaje pe facebook. Aici nu pot spune ca am inregistrat progrese, dimpotriva, insa, am facut partea mea din ecuatie.

Proiecte. Obisnuita cu termenul de 5 ani de zile, si anul trecut am continuat sa lucrez la ele temeinic. Raman mai departe adepta faptului ca daca nu ai un obiectiv pentru care sa te trezesti dimineata, indiferent care ar fi el, viata este una monotona, fara o traiectorie anume. De aceea, identitatea mea este una care poarta initialele numelui meu: IA - Inspiratie + Angajament. Vad ceva, o imagine in care ma regasesc, care imi place dpv rational si la care inima confirma, si asta e tot ce-mi trebuie sa ma pun la treaba sa o indeplinesc. Anul asta a luat sfarsit un capitol dar a luat nastere altul in timp ce altele se deruleaza linistite mai departe. Pasunile m-au adus, cum spuneam in zona publica si mai mult decat anii precedenti: Cu trei aparitii la PRO TV, cu doua Speech-uri TEDx, un record mondial impreuna cu echipa BCR pentru cea mai mare ora de educatie financiara, cu 10 editii de educatie financiara si peste 2100 oameni participanti in seminariile mele de educatie financiara si cu invitatii in companii pentru speechuri, toate au construit o temelie zdravana pentru ceea ce urmeaza.

Proiectele mele vin din pasiunile mele, din zonele mele de interes si asta imi permite sa ma pot ocupa de ele la maximum, fara sa simt ca vreo zona imi consuma energie de inutila. Iar asta se vede atat in rezultatele obtinute cat si in satisfactia mea personala. Iar ele imi dau energie, imi incarca bateriile de fiecare data cand trag linie.

Acesta a fost 2018 pentru mine. Ii multumesc pentru tot ce mi-a luat, pentru ce a pastrat dar si pentru ce a adus nou in viata mea. Acum, ca am asternut aceste randuri, pot inchide energia anului, cu inima eliberata de tot ce-a fost pentru a face loc celor ce vor veni. Iar pentru asta am pregatit cele mai bune haine, cei mai buni prieteni si o petrecere care ma asteapta.

La multi ani, tuturor! Adriana si a ei indentitate :)

Povesti "Reinvent your future". Andrei Dudu - de la 120kg la record national IronMan.

Acum ceva vreme, am fost invitata la o conferinta in Tulcea. Rolul meu era sa vorbesc despre actiunile sportive si sa sustin astfel un proiect tot din categoria "nicio sansa sa devina realitate": Scoala de fotbal din Sarichioi. Ascultandu-l pe omul care a avut aceasta idee, cum s-a chinuit el sa o aduca in realitate, prin ce refuzuri a trecut si cum a mers mai departe doar gandindu-se la binele pe care il putea face copiilor sin acel sat uitat de lume, m-am hotarat sa scriu despre astfel de initiative si oameni. Categoria este cea pe care o propovaduiesc tot timpul si anume "reinventyourfuture".

Imi doresc sa scot la lumina povesti neobisnuite ale oamenilor obisnuiti. Pentru ei si, de ce nu, pentru comunitatea noastra. Cu cat ii promovam mai tare, cu atat cream un efect de val si, din ce in ce mai multi sa ne lasam motivati de o idee de gen ul "cum ar fi daca?!". Cum ar fi sa imi vad si eu de pasiunea mea, de acele dorinte pe care le-am tot pus pe plan secund sau tertiar pentru ca aveam alte prioritati?!

Asa ca incep astazi, cum altfel decat uitandu-ma in ograda proprie: Clubul de triatlon SevenSportClub. Aici avem astfel de oameni si astazi vreau sa il prezint pe unul dintre ei, Andrei Dudu. Fix cel din imaginea de mai sus. Believe it or not, acelasi personaj, cu diferenta de 50kg si un record national intre ele.

*******************************

Este o onoare si placere pentru mine sa public un interviu cu Andrei Dudu, colegul nostru care tocmai ce s-a calificat acum doua saptamani la Kona Hawaii, reusind, in acelasi timp, si un record national pe distanta IronMan. Andrei este foarte modest in exprimare, nu-i place sa vorbeasca despre el, preferand sa lase rezultatele sa vorbeasca de la sine. 

Este un obisnuit al sportului din tinerete. Ca orice alta traiectorie, un accident l-a facut sa se lase, orientandu-se catre munca de corporatist si familie. Dupa ceva ani, au venit si kilogramele in plus. S-au strans 120kg in total. Apoi, decizia de a se opera l-a pus in fata verdictului medicului: trebuie sa slabesti pentru o recuperare mai rapida. Astfel, a inceput drumul catre Kona Hawaii. Dar, sa-l lasam pe el sa dea din casa :)

*********************************

In primul rand, felicitari, clar pentru performanta ta. Stiu ca nu esti o persoana careia sa-i placa sa fie in centrul atentiei, motiv pentru care foarte multi triatlonisti au fost luati prin surprindere de rezultatul tau.Cum te simti acum?

Sunt foarte fericit simt ca munca depusa de mine impreuna cu Flabio si cei din jurul meu a dat rezultate. Pentru prima data in istorie suntem 2 romani calificati la Kon

Cu ce iti schimba planurile de viitor acest rezultat?

Planurile mele de viitor nu cred ca se vor schimba prea mult. In continuare vreau sa ma concentrez pe un stil de viata sanatos si sa devin un exemplu pentru cei din jurul meu

Ce spun colegii tai de birou/munca acum de tine?

Toti colegii m-au felicitat si sunt mandrii de mine si ma sustin in continuare.

As vrea tare mult sa impartasim povestea ta tuturor celor care nu te cunosc tocmai pentru ca are o foarte mare doza de determinare in ea. Asadar, pana sa ne reintoarcem la rezultatul recent, hai sa incepem cu ceva mai vechi de atat. Prin urmare, de cand faci sport, mai intai? Apoi, de cand te-ai apucat de triatlon? 

Am inceput sa fac sport de mic de la varsta de 5 ani am inceput inotul sub indrumarea Dnei Maria Baciu si iarna mergeam la schi in cadrul scolii de schi la Poiana Brasov in jur de 2 saptamani in fiecare sezon. Am continuat pe acest drum cu inotul intr-o grupa de performanta pana la varsta de 13 ani. De atunci am facut miscare dar nu neaparat intr-un mediu organizat: jucam baschet, am jucat si in echipa liceului. In facultate la 22 ani am suferit o accidentare la baschet, o ruptura a ligamentului incrucisat anterior al genunchiului drept, fapt ce a dus la oprirea activitatii mele sportive pentru cativa ani. 

In acesti ani lipsiti de activitate am reusit sa adun si cateva kg in plus vreo 50 la numar, atingand greutatea de 120kg. In 2008 am luat decizia sa ma operez la genunchi si sa refac ligamentul rupt cu cativa ani in urma. Sfatul medicului a fost sa slabesc altfel perioada de recuperare post operator avea sa se dubleze si uite asa am inceput sa pierd din kg acumulate printr-un regim hipocaloric. In momentul in care am ajuns sub 100 kg am inceput si sa alerg sa fac ceva exercitii pentru a tonifica musculatura picioarelor in vederea interventiei chirurgicale. Pe vremea aceea alergam in jur de 5 km in fiecare seara. A urmat operatia si apoi recuperarea in jur de 6 luni, apoi cel mai fericit moment din viata mea s-a nascut fiul meu Matei.  

In anii ce au urmat am facut sport cu regulariatate, am participat in cadrul maratonului si semimaratonului Bucuresti la diverse curse stafeta, 10Km, semimaraton si primul maraton in 2012 parca. In 2013 am auzit despre triatlon si m-am hotarat sa particip la cursa de la Oradea din 2014 pe distanta lunga, am achizitionat o bicicleta si la primul meu triatlon m-am dus la Mamaia in 2013. Am fost foarte incantat de atmosfera si de concurs, pot spune ca m-am indragostit de acest sport ince de pe atunci. Au urmat antrenamente si apoi participarea la Oradea in 2014, unde am terminat concursul intr-un nesperat timp de 11 ore si 9 minute, a fost greu dar mi-a placut asa ca am decis ca aceasta distanta sa ramana in obiectivul meu. Am participat si anul urmator la Oradea unde m-am accidentat pe traseul de bicicleta ( o masina a plecat de pe loc fara sa se asigure) si am fost luat de salvare, nefinalizand cursa. 

Anul urmator am luat legatura cu antrenorul meu, Flabio Carmona si am discutat despre calificarea la Campionatul Mondial de Ironman. Atunci am convenit impreuna ca cel mai probabil in 2-3 ani pot sa incep sa ma gandesc la calificare... si se pare ca asa a si fost. Intre timp in anul 2016 si 2017 am castigat titlul de Campion National la Triatlon pe distanta Lunga si am redus timpul constant timpul pentru distanta de Ironman.

Cum descrii viata ta inainte si dupa ce ai devenit triatlonist?
Dupa cum ti-ai dat seama nu sunt o persoana care se lauda, dar imi place ca ceea ce fac sa fac bine, in general daca ma apuc de un lucru il fac bine. Consider ca cel mai important este sa iti placa ceea ce faci si mie imi place sa inot, sa biciclesc si sa alerg, pe scurt imi place sa fac triatlon si sa ma antrenez pentru asta. Viata mea inainte de triatlon era mai simpla, dar ca orice om cautam ceva cu care sa imi umplu timpul, ceva care sa imi placa si am gasit. Cel mai mult ma bucur de faptul ca am devenit un exemplu pentru fiul meu Matei care isi doreste si el foarte mult sa faca miscare si pentru cei din jurul meu, sotia, chiar si mama mea la 67 de ani are acum abonament la bazin si merge in mod regulat.

Cum ai ales sa te antrenezi cu Seven Sport Club? Te-ai mai antrenat si cu alti oameni inainte?
In Romania nu prea ai de ales, Flabio este antrenor de triatlon si chiar unul excelent, rezultatele vorbesc de la sine. Astfel am cunoscut oamenii din spatele Seven Sport Club si am fost incantat de ce am vazut sunt determinati chiar pana la incapatanare si sunt acolo langa tine sa te ajute sa iti realizezi visul. M-am mai antrenat inainte doar la inot pentru o perioada de un an cu un alt antrenor, unde am pus la punct tehnica de inot.

Cum te-a ajutat clubul sportiv pe tine, mai exact? Ce stiai de dinainte si ce-a fost nou pentru tine?
Aici este important de inteles ca intre club si mine a fost intotdeauna o relatie de colaborare, ajutor reciproc consider eu. Clubul m-a ajutat foarte mult sa imi ia de pe cap multe dintre detaliile logistice organizarea antrenamentelor, deplasari..... si in plus m-am simtit tot timpul sustinut, chiar si cand nu aveam rezultate bune. 

Cum reusesti sa imparti viata de familie, serviciu si antrenamente?
Din ce in ce mai greu, fac antrenamente inainte de servici la ore imposibile si lipsesc de multe ori in week end pana dupa pranz de acasa, dar pe de alta parte munca da roade....

Cum ai descrie o zi sau o saptamana obisnuita din viata ta?
"am inventat ziua de 30 de ore" totul este foarte strans, de exemplu daca pierd mai mult timp in trafic deja ma gandesc de unde iau acele 5-10 minute, antrenament-birou-antrenament-birou-familie-somn si de la capat

Daca ar fi sa descrii cateva reguli sau principii pe care le respecti sau lucruri de evitat, care ar fi acelea?
Imi planific saptamana de la inceput si respect pe cat se poate programul.

Ai oameni pe care ii urmaresti / mentori? De ce?
Am oameni pe care ii urmaresc, sunt exemple pentru mine, cel mai mult ma uimeste fiul meu care in fiecare zi descopera ceva nou, este foarte curios si activ. 

La ce a trebuit sa renunti ca sa poti respecta antrenamentele cu strictetea caracteristica lui Flabio Carmona, Antrenorul tau? Amandoi stim ca nu e de glumit cu el 😀
A trebuit sa renunt la timpul meu liber in principiu si la o oarecare libertate pe care o simteam cand faceam de capul meu antrenamente, adica inainte daca aveam timp o ora ma duceam si faceam ceva in ora aceea (bicla alergare, inot), acum am un antrenament de o ora, trebuie sa imi fac timp o ora sa fac antrenamentul.

Care sunt lectiile invatate de tine din triatlon pana acum?
Inavata sa te relaxezi si sa te bucuri de cursa si antrenamente astfel apar si rezultatele. Cifrele sunt specifice fiecaruia dintre noi si chiar daca te poti inpira de la altii cel mai mult conteaza sa iti simti propriul organism, exista zile bune si zile mai putin bune in care trebuie sa adaptezi ceea ce ai.

Care sunt fricile depasite?
In timpul maratonului din cadrul unui IronMan sa nu trebuiasca sa merg, sa pot alerga toata distanta. 

Ai persoane care iti reproseaza lucruri? Daca da, cine si ce anume?
In jurul meu incerc sa nu am astfel de oameni, desi sunt atent la ce imi spun cei din jur si incerc sa ma adaptez, mai ales fata familie si colegi.

Ce ai vrea sa mosteneasca, Matei, fiul tau, de la tine?
Imi doresc sa fie fericit, sa se bucure de realizarile lui si cand isi doreste ceva cu adevarat sa obtina acel lucru dar pastrand totusi un echilibru in viata.

Daca ar veni la tine triatlonisti sa te intrebe ce lectii le-ai putea da pentru o calificare la Kona, ce le-ai zice?
Pot sa le spun ca orice este posibil dar necesita timp, rabdare si o atitudine relaxata. Un antrenor bun te ajuta enorm sa ajungi acolo si in acelasi timp sa nu te accidentezi.

Cum ai descrie tu performanta ta de pana acum, in trei cuvinte? Dar in mai multe?
Ambitie, rabdare si bucurie. Motivatia mea pleaca in primul rand de la familia mea care imi dovedesc ca lucrurile se pot schimba cu timpul dar trebuie si rabdare. Mi-a ramas intiparit in memorie un moment la primul concurs de X-man la Oradea, fiul meu isi dorea cupa cea mare de Campion National, a fost extraordinar sa muncesc si sa obtin cupa aceea si sa ii demonstrez ca se poate, acum si el este convins ca orice este posibil.

Care sunt planurile de viitor? Sportive? Profesionale? De business?
Anul urmator dupa Campionatul Mondial de la Kona voi incerca sa petrec mai mult timp cu familia, pentru ca timpul nu se mai intoarce iar Matei creste si in curand va avea alte prioritati. Voi continua antrenamentele dar ma gandesc sa migrez spre distanta mai scurta adica spre Half distance, sper sa reusesc :). Profesional imi doresc sa continui sa ma dezvolt in domeniul in care lucrez in partea de Business Inteligence un job care nu este atat de monoton si aduce in fiecare zi noi provocari.

Iti multumesc, Andrei, pentru tot! Sper ca noi toti sa invatam din exemplul tau astfel incat sa putem avea in proiectele noastre rezultate atat de misto ca ale tale. Mult succes la Kona si in tot ceea ce vei intreprinde de acum incolo!

**********************************

Pentru o descriere putin mai tehnica, puteti citi descrierea cursei de calificare penru Kona, chiar pe pagina lui Andrei de facebook https://www.facebook.com/andrei.dudu.39?hc_ref=ARSw1nCSk3XDevErvRhm8S3WV0cTSq0Fl2uGCa0hBr5h3OReQpO8n3XxcGnhw9nFzLs

Totodata, daca vreti sa fiti la curent cu realizarile Seven Sport Club, puteti urmari postarile noastre pe pagina de facebook a clubului https://www.facebook.com/SevenSportClubTriathlon/“