vineri, 14 iunie 2019

Optimizarea cheltuielilor si cresterea veniturilor - Invitatie Canal 33



Ca tot suntem in saptamana mare (adica saptamana dinaintea Money Days 😀), am avut onoarea si placerea de a fi invitata la Canal 33, impreuna cu Dan Sulica, unul dintre speakerii prezenti la Conferinta. Tema a fost optimizarea cheltuielilor si cresterea veniturilor, asadar, daca vreti sa urmariti subiectele discutate, o puteti face urmarind linkul de mai jos.


https://www.youtube.com/watch?v=iquh5KNHa6E


Conferinta Money Days are loc in acest weekend 15-16 iunie la Criystal Ballroom pe tema Finantelor Personale si Investitii. Este prima editie de acest gen si cel mai important eveniment al anului in materie de educatie financiara din punctul meu de vedere. Unii dintre cei mai importanti oameni din domeniul educatiei financiare vor urca pe scena si speram ca evenimentul sa ramana unul de referinta pentru a reinventa nivelul de prosperitate al romanilor.

Ma bucur ca fac parte din panelul de vorbitori si ca iata, munca mea de doi ani incoace incepe sa dea roade. Din nou, dupa metoda deja testata in proiecte sportive: DREAM BIG - PLAN RIGHT - DO IT NOW. La care se adauga si REPEAT :)

Din cate stiu, perioada de vanzare bilete cu discount s-a incheiat de acum doua zile. Puteti achizitiona bilete in ziua conferintei, doar la inceperea evenimentului, in limita locurilor disponibile si fara discount.

Ne vedem la Money Days!

Profa' de bani :)

miercuri, 5 iunie 2019

Money - Ce anume a influentat legatura ta cu ei


Ca o usoara revenire in zona de scris (pe blog) am ales un subiect foarte drag mie si care reprezinta zona mea de interes, after proiecte sportive. De doi ani deja. Asa cum rezultatele din sport au venit treptat dupa o munca asidua in pasi marunti, la fel si aici lucrurile au inceput sa incolteasca in timp si iata, acum dau roade. Si ce poate fi mai placut decat sa aduni recolta?!

Banii (sau finantele personale sau libertatea financiara sau prosperitatea) sunt pentru unii muma si pentru altii ciuma, in functie de o serie intreaga de intamplari in lant:

- familia in care am crescut
- educatia primita sau cautata
- anturajele de-a lungul timpului
- contextul economic / geografic
- valorile noastre

De ce sunt ele importante si cum ne-au influentat pana in prezent? Cum si-au manifestat fiecare dintre ele influenta creionand persoana care suntem astazi? Cum am ajuns sa facem alegeri in fiecare zi, plecand de la acesti factori? Sa le luam pe rand.

 Familia. Ca ne place sau nu, membrii familiei nu ni i-am ales. Desi, sunt unele carti care mentioneaza contrariul. Asta inseamna ca unii dintre noi am avut parinti atenti cu banii lor in timp ce altii nu am fost la fel de norocosi la capitolul asta (ci la altele, poate 😉).

De multe ori mi-au impartasit oamenii in cursuri cum au invatat despre bugete si economisire in familie, pentru ca discutau cu parintii asemenea concepte si asta ii ajuta si acum sa implineasca diferite obiective financiare. In alte familii, afacerile erau puse pe masa in mod obisnuit, si nu imi era de mirare ca fii/fiicele lor se lansau in diverse afaceri inca de la varste fragede, fara sa-si doreasca statutul de angajat vreodata.

Pe de alta parte, sunt unele familii in care parintii, la randul lor, nu stiu sa gestioneze banii foarte bine si se zbat toata viata pentru ei, predand acest model mai departe copiilor. Odraslele au impresia ca banii reprezinta griji si probleme si cu astfel de convingeri vor pleca mai departe pe drumul lor, repetand scenariul de acasa, daca nu intervin alti factori care sa le schimbe traiectoria.

Obiceiurile din copilarie le ducem cu noi mai departe, fara sa ne dam seama ca repetam, de cele mai multe ori, comportamentele parintilor nostri. In toate, nu numai in cele financiare. Ca un exemplu, eram la o clasa de elevi la un liceu, copii de 17 ani. I-am intrebat ce inseamna pentru ei banii si raspundeau care cum era obisnuit: fericire, libertate, haine, masini etc Una dintre fete, in schimb, spunea ca pentru ea banii reprezinta griji si probleme. De-a lungul cursului, a continuat sa spuna ca in Romania toti fura, nu exista sa castigi bani cinstit, ea nu crede asa ceva. Pana si Simona Halep (am discutat si despre persoane bogate din tara) trebuie ca a furat, altfel nu avea cum sa castige atatia bani. Din pacate, nu era nici ironica nici glumeata. Ma intrebam, oare, ce experiente a avut acest copil de 17 ani in familie, sa aiba asemenea convingeri acum.

Cum insa exista un deadline pentru scuza cu parintii, asta inseamna ca vine o vreme in care putem (si e musai) sa ne schimbam traiectoria.

Educatia.  Indiferent de scoala absolvita pana pe la 18 ani, cel putin, educatia financiara lipseste cu desavarsire. Probabil 99% din cazuri arata cu nu exista astfel de cursuri in programa. Recent au inceput diferite initiative private (printre care si Scoala de Bani BCR) dar mai e mult pana departe. Din acest punct de vedere, toti iesim cu aceleasi cunostinte financiare din scoala.

Diferenta o poate face ce alegem mai departe, fie ca vorbim de facultate de profil (economic, finante etc) sau cursurile pe care le alegem constient despre finante personale sau investitii. Cu cat mai devreme ne deschidem ochii asupra lor, cu atat mai bine. Este fenomenal sa vizualizezi viata ta la 20-21 ani, sa te concentrezi pe a deveni cel mai bun in domeniul tau, sa fii remunerat ca atare si eviti capcanele prin care au trecut altii, sa inveti despre cum lucreaza banii si apoi sa lasi timpul sa lucreze pentru tine. Ma intreb, oare unde as fi fost acum, daca incepeam la 21 de ani sa fac lucruri constiente si nu 15 ani mai tarziu?!

Anturajul. Spune-mi ce prieteni ai ca sa-ti spun cat de echilirat financiar esti. Anturajul te ridica (financiar) la fel cum te si doboara. Cu ce se ocupa primii 5 sau 10 dintre prietenii tai? Stii cam cat castiga in domeniul lor? Sunt ei echilibrati financiar? Ori se vaita despre lipsa banilor? Cheltuiesc mult si nechibzuit ori sunt atenti la banii lor si aleg sa dea banii pe investitii si nu pe bunuri?! Cand va intalniti, impartasiti idei si proiecte ori tot ce-ati obtinut la final sunt "nimicuri"?!

Dupa ce ai raspunsurile, vezi unde esti tu in acest cerc de prieteni. Te-a schimbat cu ceva intalnirea? Ai plecat cu vreo idee noua? Te-a echilibrat cu ceva discutia avuta? Apropos de anturaj, citeam la un moment dat un comentariu pe facebook de la Paul Maior, in care spunea ca dupa ultima intalnire "intre prieteni", cativa au plecat acasa cu idei de noi afaceri, cu un nou client pentru afacerea lui si altele asemenea. Well, that's the spirit! Intr-o haita in care toti barfesc, se lamenteaza ori se plang, ce creste?!

Spune-mi cu cine te imprietenesti ca sa-ti spun cine esti. Valabila expresia si pentru partenerul de viata. Mare atentie atunci cand iti alegi "jumatatea" financiara. Cu el petreci mai mai mult timp decat cu ceilalti prieteni. Si daca acest timp nu este calitativ, sansele de echilibru se indeparteaza cu fiecare zi. Daca partenerul/partenera tau/ta este de tipul cheltuitor sau spender (cum ar zice Asoltanie) independenta ta financiara ramane doar un vis frumos de atins candva. Mare atentie la cest capitol, daca nu ai ales inca si invitatie la educatie, daca l-ai ales deja si necesita ajustari :)

Contextul economic / geografic. Slava Barbosului si internetului, traim zile in care accesul la informatie nu mai este limitat de spatiul geografic. Bine, unii dintre noi am deschis prima data goagalul pe la 20 de ani ca deh, nascuti inainte de '89. Mai sunt inca pe acest pamant, zone de razboi, zone defavorizate, in care primordiala devine supravietuirea si nicidecum independenta financiara.

Astfel ca, in timp ce americanu' de varsta mea, din Sillicon Valley, invata despre egalitatea in drepturi, eu stateam la cozi imense pentru 2 sticle de lapte si cumparam paine si ulei pe cartela (pentru astia mai tineri, search "comunism - Ceausescu" pe google). In primele zile de "capitalism" aveau ciocolata din import la alimentara si puteai cumpara maxim 5 bucati de persoana (note to born after 2000: yeap, the shit is real!). Ghiciti de cate ori am stat la coada in ziua aia :))) Am fost ca niste grauri hulpavi de aveam ciocolata in frigider mai mult decat carne.

Cum m-a influentat asta pe mine muuuulti ani? Stocuri, frate. Dar nu din alea financiare. Nope. Cantitati imense de conserve, pachete multe de diverse (faina, zahar etc). Pe scurt, mancare. Desi, vremurile s-au schimbat mult, obsesia de "sa fie acolo ca nu se stie niciodata" persista de parca a fost data cu fixativul ala din reclama. Problema e ca stocurile expira. La fel si banii dati pe ele.

Valorile noastre. Toate cele de mai sus ne-au format ca oameni si au creionat niste valori personale care ne influenteaza deciziile in fiecare zi. Evident, pe masura dezvoltarii si ele se ajusteaza, slefuindu-se ori rafinandu-se. Insa ele sunt in spatele alegerilor pe care le facem in fiecare zi. Nu poti spune ca valoarea ta este "sanatatea" insa zi de zi mananci fast food versus gatit sanatos, eventual acasa, ca sa stii ce ingrediente folosesti.

Daca independenta financiara este o valoare pentru tine, atunci actiunile tale vor arata ca zi de zi faci alegeri care sa te duca acolo sau, daca ai ajuns, iti confirma valoarea. Te educi, ai grija la cheltuieli, cresti venitul si/sau sursele de venit, inveti sa investesti, iar te educi si tot asa. Daca spui sus si tare ca prosperitatea e valoarea ta number one iar tu iti cumpar masina de 50000 eur desi ai un salariu de 1000 eur/lunar, demostrezi ceva cu siguranta. Nu de prosperitate ci de integritate. Lipsa ei, mai exact.

 Frumusetea e ca avem de unde alege. Si familie (adica partenerul de viata) si educatie si anturajele si contextul in care sa fim. Evident, alegem si valorile care ne calauzesc drumul catre independenta financiara. In spiritul acestui drum se organizeaza si Money Days, prima Conferinta Nationala de Finante Personale si Investitii, 15-16 iunie, Bucuresti, unde unii dintre cei mai importanti deschizatori de drum catre independenta financiara vin sa vorbeasca despre domeniile lor de expertiza. Pe langa cele doua zile de prezentari, mai sunt workshopuri si discutii cu fiecare dintre speakeri, pauze de socializare (foarte importante, din experienta) in care clarifici / montezi / demontezi ideile prezentate alaturi de ceilalti participanti.

Nu in ultimul rand, energia celor vor sa munceasca pentru echilibru si independenta te va capta cu siguranta iar asta merita tot efortul. Asa ca te asteptam, si eu si ceilalti speakeri sa incepem drumul catre independenta financiara impreuna.

Codul "ADRIANA" iti ofera o reducere de 200 lei din orice bilet/pachet cumparat.

Cu drag,
Adriana. Profesor de educatie financiara.






sâmbătă, 23 februarie 2019

Ce am invatat despre oameni lucrand intr-un Call Center


Acest post este un pamflet. Orice legatura cu realitatea este pur intamplatoare. Si, super haioasa :)

Daca vreti vreodata sa aflati despre oameni, vorbiti (si) cu cineva care lucreaza intr-un Call Center sau departament de Relatii / Service Clienti. Cu siguranta,  vor putea sa-ti faca o clasificare interesanta despre cum sunt oamenii cu care ei s-au intalnit de-a lungul experientei profesionale. La fel de experimentati sunt cei care au de-a face cu clienti zi de zi, fie ca sunt ei profesori, medici, psihologi, tamplari sau orice alta meserie, hair stylist. Intrebati, de curiozitate si o sa aflati lucruri utile despre semenii nostri.

Prima experienta de Call Center se intampla acum 16 ani, atunci cand tara noastra nu statea la fel de bine la capitolul "cum sa vorbesti frumos cu clientii". Viata profesionala m-a dus apoi prin alte zone de suport clienti, pana in prezent si nu m-a surprins sa vad ca acest tipar al clientilor se intalneste peste tot. Si dincolo de call center.

Dar sa lasam introducerea si sa trecem la treaba. Intr-un astfel de domeniu, se intampla atat sa preiei solicitari de la clienti cat si sa dai telefoane, ca sa fim cat mai clari. Asadar, cum ar imparti angajatii intr-un dep de Service Clienti pe semenii lor?

1. Suspiciosii. Sunt acei clienti care raspund la apelul tau cu ... Exact. Cu nimic. Liniste. Auzi ca suna telefonul, apoi se opreste, semn ca cineva a raspuns si astepti sa auzi acel "Da", "Alo" sau ce-o mai vrea clientul sa zica de intampinare. Dar el nu. Asteapta sa vorbesti tu. Tu l-ai sunat, tu sa te prinzi daca a raspuns sau nu. Timp in care eu ma uit la telefon, ma intreb daca functioneaza, daca am format bine. Si-mi pica fisa ca e categoria aia care "asteapta-sa-vada-cine-e-ca-sa-stie-daca-e-safe-sau-nu-sa-vorbeasca". Dupa ce zic vreo cateva cuvinte, se linisteste, stie ca are nevoie de tine si iti arata cat de client dragut este el. Csf? Ncsf!
Si cum ne ajuta asta pe noi? Nu luati personal oamenii mai speriati. Niciodata nu stiti prin ce grele experiente au mai trecut ei pana la tine. Aveti rabdare.

2. Strainii. Adica romanii plecati din tara. Oameni care au invatat foarte repede limba tarii in care muncesc. La fel de repede precum au uitat-o pe cea a tarii din care au plecat. Statistic vorbind, rata de dezintegrare a limbii este mai mare in Spania sau Italia decat in celelalte tari. Nu stiu ce au alte popoare, dom'le dar, como se dice in romeno, limba romana nu paleste in fata lor ci ramane nealterata chiar si la niste ani buni dupa ce n-au mai trecut oamenii pe acasa.
Si cum ne ajuta asta pe noi? E foarte posibil ca romgleza sa devina in curand romtaliana sau spaniroma.

3. Generalistii. In general, vor vorbi la modul general. Daca au o problema, iti spun foarte clar, ca toti clientii companiei tale au acea problema. Stiu ei. Ii recunosti dupa "Am vazut eu ca toata lumea zice despre voi ...." sau "Toti clientii vostri se plang ca ...". Daca in compania ta sunt niste sute de mii de clienti, te intrebi, oare, cand au putut sa-i cerceteze pe toti.
Si cum ne ajuta asta pe noi? Well, in primul rand, sa ne dam seama ca generalistii vorbesc in numele lor si atat. Nu cunosc experienta altora dar isi imagineaza ca toti oamenii sunt ca ei. Ei bine, nu sunt. Slava Domnului, suntem diferiti.

4. Popularii. Sau, oamenii din popor. Cu limba din topor popor. Asa cum tu vorbesti "banchereza", asa si ei vorbesc limba neaosa, fara perdea, fara impopotonari inutile. Ii recunosti dupa "Buna ziua. Am sunat sa intreb daca ati bagat-o". Say what?! Vreti sa intrebati, de fapt, daca "banca a inregistrat dobanda pe cont la finele anului, conform contractului? El "Da, asta intreb". Ca sa vedeti, angajatii intr-un call center stiu sa citeasca minti si sa descifreze mesaje codate.
Si cum ne ajuta asta pe noi? #babaiatule, nu ne ajuta. Trebuie sa punem mana pe carte. Suntem pe ultimul loc in Europa la nr de carti citite intr-un an.

5. Importantii. Ii recunosti dupa "Dra, tu stii cu cine stai de vorba?" sau "Pe mine nu ma prostesti ca eu sunt ...(contabil / economist / jurist etc)". Cand auzi aceasta fraza, de obicei, dai Cezarului ce-i al Cezarului si lasi omu' sa insire titlurile, premiile si recunoasterile. Abia dupa aia ii explici frumos ca n-a citit contractul. Acelasi pentru toate meseriile.
Si cum ne ajuta asta pe noi? Faima si reputatia se castiga, nu se impune. Oamenii care au incredere in ei nu iti vor afisa niciodata functiile lor pentru ca stiu sa-ti castige respectul si fara ele.

6. Atotstiitorii. Ii recunosti dupa faptul ca nu te lasa niciodata sa vorbesti sau te intrerup la fiecare doua-trei cuvinte sau nu pun niciodata intrebari, ei doar fac afirmatii. In aceste conditii te intrebi, oare, cu ce le poti fi de folos. Si iti dai seama. Ei suna ca sa te verifice. Afli cu stupoare modalitati noi de functionare ale produsului sau serviciului tau. Le stiu ei. Au aflat pe surse si stiu ei sigur ca rolul tau este doar sa-i induci in eroare, sa-i incurci. Te intreaba ceva si cand sa le raspunzi, ti-o iau ei inainte. Doar ca merg in directia opusa.
Si cum ne ajuta asta pe noi? Sa nu careva cumva sa te enervezi. Lasa oamenii in pace. Fiecare pasare pe limba ei piere. Din cand in cand, verifica daca poti ajuta omu'  printr-o intrebare simpla "Cu ce iti pot fi de folos?"

7. Religiosii. De departe, "preferatii" mei. Cei care reclama ceva. Le-ai luat sau le-ai dat, ai scris si nu te-ai tinut de cuvant, ai zis si n-aveai dreptate, o gama intreaga de afirmatii, fara nici o cerere expresa.  Stau cu tine explicand cum nu sunt de acord cu acel comision, cu acel serviciu, cu acel produs. La final, le ceri sa faca o cerere expresa, de genul, "ce vrei inapoi?" sau "cine s-a purtat urat cu tine?". Incerci sa identifici problema dintr-un intreg lant de oameni si sa o repari. Cand colo, ce sa vezi? Dupa juma' de ora de expus situatia naspa, stimabilul client iti spune raspicat ca nu vrea sa ceara nimic inapoi, nu vrea sa reclame pe nimeni pentru ca... "e post".
Si cu ce ne ajuta asta pe noi? Sa intelegem ca oamenii nu au curajul de a-si cere drepturile decat in afara "postului". Si o vor face doar daca cineva le va garanta ca vor obtine ceva. Altfel, e din categoria "toti sunt la fel, nimic nu se schimba". Si daca postul tine 40 de zile, aia e, s-ar putea sa-mi treaca cheful de reclamatie pana atunci.

8. Categoria "fiecare e in filmul lui". Sau, altfel spus, categoria "vorbim impreuna si ne intelegem separat". Se intampla atunci cand oamenii cu care stai de vorba nu te asculta, frate. Le ceri un cnp sau contract pentru identificare, ei iti spun ca n-au contract si te intreaba daca pot oferi un cnp (cod numeric personal). Le spui numele tau si compania la inceputul conversatiei si dupa cateva minute ei te intreaba cine esti. Le dai cele trei optiuni de reziliere si ei te intreaba daca pot alege optiunea patru.
Si cum ne ajuta asta pe noi? V-as intreba eu ca la coaching: In ce alte capitole ale vietii tale mai "pierzi curent"? Ce altceva nu "auzi"? La inceput a fost cuvantul. Fiti in "AICI si ACUM" tot timpul si ascultati cuvintele oamenilor. E posibil sa faca diferenta intre relatiile de calitate.


Cam atat pentru astazi despre oameni. Cu siguranta suntem diferiti si e foarte bine asa. Cunoscand cu cine ai de-a face, te poti strecura mai bine prin viata, poti creiona produse si servicii mai bine.

Adriana,
care spera ca v-a putut fi de folos cu acest articol :)





marți, 1 ianuarie 2019

365. Sau cum sa fii in 2019 mai aproape de visul tau


La ora asta, multi dintre noi am trecut de euforia petrecerii de anul nou si ne relaxam, pe acasa sau plecati in diverse locuri. Suntem usurati ca s-a terminat "anul ala naspa" si ca viitorul se asterne in fata noastra cu o gramada de posibilitati. Ne-am scris deja celebrele liste cu "ce vom face in plus" sau "ce vom elimina/diminua" in 2019 si avem incredere ca suntem de neoprit in realizarea lor. "Gata, frate, anul asta nu mai tine cu ... (fumatul, alcoolul, mancatul, shoppingul, jocurile, relatiile proaste, ...etc). Anul asta ma bag la ...(sport, slabit, economisire, grija cand aleg partenerii, ...etc)".

Toate bune si frumoase pana pe la 15 ian cand energia e max. Actiunile (in directia obiectivului) sunt mici spre deloc insa e normal sa fie asa ca doar ai muncit un an intreg, e nevoie sa te relaxezi, corect?! Da', din 20 ian, gata, ne intoarcem la treaba. Surpriza, insa, noile targeturi, sedintele de inceput de an iti mananca mult din timp si ajungem in februarie. Te gandesti la lista aia un pic incurajandu-te ca iarna-i frig si ingheata curajul dar martie va schimba totul. Si noi primavara ne indragostim, nu muncim la obiective sau ducem copiii la diverse ca ei sunt pe primul loc si nu vrem ca ei sa sufere asa cum am facut-o noi. Ajungem in plina vara cand totul e perfect pentru ...vacanta / concediu. Nici parlamentarii nu muncesc si nici prietenii cu care vroiam sa incepem treaba nu-s prin oras asa ca mai stam un pic la umbra. Toamna se culeg roadele. In agricultura. Noi ceilalti, reluam listele de inceput de an si mai taiem vreo 2-3 ca nu mai rezoneaza cu sinele nostru si incepem sa ne invinovatim pentru ce a ramas...neschimbat. Dar, noroc ca mai este o luna din an si vine 1 ian si sa se termine odata anu' ca tare a fost greu si iar am pierdut sansa sa devenim mai buni.

Si totusi, de ce nu prea ne ies obiectivele?!  Cateva semne care anunta ca iar vom bifa scuze si nu realizari la urmatorul 31/12:

* obiectivele sunt setate in 30-31 dec sau 1-3 ian - de obicei, e marketing si nu dorinta reala de schimbare. Scriem obiective ca ii auzim pe cei din jur in stanga si dreapta ca fac la fel. Obiectivele se stabilesc atunci simtim cu mintea si sufletul ca "nu mai merge asa" iar asta poate sa fie si pe 7 dec si pe 3 mar dar si pe 18 aug. Oricand simtim schimbarea, atunci e cel mai bun moment sa trecem la treaba

* amanarea obiectivului pana la primul "de luni", "din prima zi a lunii", "de la 1 ian" - tragi de timp. Te minti singur. Teama de a pierde e mai mare decat dorinta de a castiga. In comportament, asta se traduce prin "nu ma doare asa de tare" sau "imi place dar nu e nicio graba, pot incepe si mai tarziu". Peactic, ai vrea sa castigi mai mult dar disconfortul de a te pune in miscare sau in penibil (ce vor zice ceilalti) te face sa amani momentul cat poti de tare. Din nou, e despre acum. Expresia mea favorita este "Din acest moment, voi..."

* lipsa corelarii intre minte si suflet/stomac - mintea zice "da, ar fi misto" dar inima (sau stomacul) zice pas si ne inghionteste, avertizandu-ne ca nu prea e ce ne dorim. Ca si cum te duci la un interviu, iti dau oamenii aia salariul dublu fata de cat ai insa, cand iti descriu responsabilitatile iti dai seama ca nu-ti place in ruptul capului ceea ce urmeaza sa faci. Ba e plictisitor, ba nu e domeniul tau, ba nu-ti va face vreo placere sa executi lucrurile alea. Stii ca e de tine atunci cand toata fiinta ta vrea lucrul ala, te vezi in noua imagine sau cu noul lucru, iti imaginezi ca il ai deja, il mirosi, il simti, te bucuri de el deja, sarbatoresti succesul in visul tau cu cei dragi tie.

E normal sa visezi la diferite chestii si sa-ti fie teama? Da, e absolut normal. Nu stii niciodata ce te asteapta in arena, daca iese sau nu dar macar stii ca ai incercat, ai facut tot ce-a tinut de tine. Ai bifat cateva lucruri si ele vor conta la final de an.

Daca totusi, ai visul, rezonezi cu toata fiinta ta dar apelezi la cea mai utilizata scuza  pe care am intalnit-o vreodata in Romania - NU AM TIMP - ?! Ce facem atunci? Cu totii avem 24h, cea mi democratic impartita resursa tuturor. ce facem cu el? Unde se duce el cand se duce?! Cat din timp petrecem la TV? Cat stam pe facebook / alte canale de socializare? Aveti vreo aplicatie in telefon care sa masoare timpul alocat diferitelor activitati? Daca nu, incercati din cele mentionate aici.

Pentru toti cei care "nu au timp", am o veste buna. Ne putem aloca #oorapezi, doar pentru noi, pentru munci la ce vrem noi. ce facem cu ea? Citim, lucram, cercetam, vorbim cu oamenii necesari obiectivului clar. O ORA PE ZI, timp de 365 de zile. La final de an, vom avea 365 de ore in directia identitatii noastre mult visate. Si mai am o veste buna. in 2019 avem:
 - 52 de zile de luni (deci 52 de sanse sa incepem lunea)
- 12 zile de 1 (pentru cei care prefera prima zi a lunii)
- 2 zile in care 1 este si inceput de luna si inceput de saptamana. 1 aprilie si 1 iulie. Dar nu m-as baza pe 1 aprilie, totusi :)))
- 1 singura zi de 1 ianuarie (obviously)

Va declar ca orice zi poate fi o sansa. Insa, odata pierduta, nu inseamna neaparat ca mai avem restul de sanse. Inseamna ca avem mai putine zile de lucrat catre ce ne dorim. Spuneam mai sus ca timpul e democratic impartit insa e si resursa care nu se poate regenera sau inlocui. Ce e pierdut, pierdut ramane.

Toate obiectivele mele au ajuns la realizari maxime cu acest #oorapezi minim. Efort si resurse dedicate in acest sens, fie ca a fost vorba de alergare, triatlon sau educatie financiara. Asa a fost 5 ani. Si in prezent continui aceasta serie si am cateva proiecte la care aloc acest timp mai departe. Doar, am cules rezultate deja.

Scrieti-mi cum vi se pare iar daca veti considera ca va pot fi ghid in acest drum, dati-mi de stire.

Adriana,
cea care lucreaza o ora pe zi in directia obiectivelor sale






luni, 31 decembrie 2018

Multumesc 2018! Sunt gata pentru urmatorii 12 :)


Ultimele pregatiri inainte de "za big parti" si iata-ma retrasa pe canapeaua mea comoda, pentru a-mi scrie articolul obisnuit de final de an. Ce a insemnat 2018, cu bune si cu provocatoare?! Well, cred ca a fost unul dintre cei mai activi ani, de pana acum. Si nu ma refer doar la proiecte sportive, chestie care imi era in sange deja ci si la diversificarea proiectelor si in sfera profesionala. Inca o data, ecuatia reinventarii a dat roade, nu doar in categoria sport (de la sedentara la alergatoare si de la alergatoare la triatlonista). De data asta, mi-am provocat si in alta sfera, reusind sa ma transform dintr-o angajata care se imprumuta de la un salariu la altul, pana la unul dintre cei mai activi profesori de educatie financiara din domeniul meu. Am ajuns sa sprijin oamenii cu care ma intalnesc si in alta forma decat motivarea in sport, sa le dau perspective de viata pe care poate nu si le-au imaginat pana acum iar asta imi bubuie inima de fericire.

Dar, sa le luam pe rand.

Proiecte sportive. 2018 a incheiat seria celor 5 ani de implicare in sport la nivel de extrem, odata cu participarea mea la Maratonul de la Polul Nord si cel care mi-a adus titlul atat de asteptat - Grand Slam (alergari pe toate continentele plus Polul Nord). Am scris povestea lui aici, asadar, va invit sa revedeti picanteriile pregatirii lui. Linia de finish a fost ca o binecuvanatare si recunostinta pentru tot ce mi-a adus sportul in viata mea, de la oamenii cunscuti, locurile intalnite, lucrurile invatate si bucuriile traite. Faptul ca am inceput proiectele pe podium si am terminat tot pe podium, nu a fost decat o incununare simpatica a eforturilor mele, antrenorilor si sponsorilor mei care au crezut in niste idei atat de nebunesti astfel incat sa le sustina. Sportul a redevenit in acest moment instrument de sanatate, de parcticat in fiecare zi, de placere si intretinere. Relaxarea din acest punct de vedere m-a facut sa ma indrept mai mult catre sprijinul clubului care mi-a fost alaturi, SevenSport Club si impreuna avem multe planuri pe mai departe.

Mancare. Desi auzisem, cochetasem, aplicasem in perioade dieta keto, multumita si colegului de club, Mihai Vigariu,  de anul asta m-am axat in mod special catre asa ceva si asta va fi viitorul de acum inainte, cel putin pana cand studiile vor scoate la iveala o metoda mai buna. Deja, instrumentele tehnologice inventate in ultima perioada vin in sprijinul acestei diete si cred ca asta e doar inceputul. Deci, declaram razboi zaharului si luptam pe cat posibil pentru a nu ajunge sa ne pare rau ca am fi putut schimba ceva si n-am facut-o. este foarte interesanta povestea celor doi cercetatori de prin anii 1970, unul care milita contra zaharului (John Yudkin) iar celalalt contra grasimilor (Ancel Keys). Cine a castigat si ce efecte a avut la nivel mondial, check it on google.

Somnul. Foarte clar pana la inceputul toamnei, ora de culcare in jur de 22.00 si trezit dimineata pe la 05.30 - 06.00, fara alarma. A fost ritmul ultimilor ani, nimic dificil aici, doar de castigat. Toamna mi-a adus o crestere a activitatilor profesionale si asta a insemnat pentru mine depasirea timpului de somn obisnuit catre ora 23.30, lucru pe care urmeaza sa il reglam din nou in perioada urmatoare. Ca si la nutritie, si aici au aparut dispozitive excelente care iti masoara calitatea somnului, dispozitive care iti dau posibilitatea sa vezi cat esti de pregatit pentru antrenamente ori intalniri importante. Cred ca populatia pierde enorm pentru ca nu acorda suficient timp somnului si vorbesc de sanatatea corpului si afectiunile pe care lipsa somnului (ori a calitatii lui) duce la diverse afectiuni. Iar cateodata ne intrebam de la ce ni se intampla "x" sau "y". N-am prea crede ca de la somn. Si totusi...

Educatie. Un popor needucat este un popor usor de manipulat iar asta imi pace sa previn. Astfel ca investitia in dezvoltarea personala a fost si in 2018 la cote maxime. 10% spune regula din educatie financiara ca trebuie alocat din fiecare venit astfel incat sa-ti asigure un viitor echilibrat. Doar ca la mine a depasit procentul ajungand la 20% lunar din venitul meu in 2018. Ce am bifat aici:
- dezvoltare cognitiva cu Adrian Nuta, curs la care am ajuns in al treilea an si care va continua cat timp va exista acest format si eu voi fi eligibila pentru el
- cursuri financiare si investitii, continuand seria inceputa in 2017: Adrian Asoltanie si Duo-ul Valentin Nedelcu & Dan Sulica
- design thinking cu cei de la IDC, un curs care te ajuta sa dezvolti produse si fluxuri noi pornind intotdeauna de la nevoile clientilor tai. Multumesc, Mihai & Raluca
- public speaking cu Teodora Metiu, o minunatie de fata care stie sa scoata la iveala vorbitorul din fiecare dintre noi
- coaching cu Mioara Soldan de la Scoala Pleiade, unde am avut atatea "aha"-uri de m-am speriat. Este in derulare si echipa de aici este mega super interesanta. Si, mai ales, o sa iasa si de aici niste lucruri misto in continuare.
- dezvoltarea proiectului #ocartepesaptamana, in care mi-am impus minim 50 de carti citite in 2018 si sunt super hepi ca mi-a iesit. Domeniile de interes au fost aceleasi cu cele de anul trecut, cu un plus in zona de relatii si spiritualitate.


Bani. Cred ca a fost capitolul vedeta anul acesta. Inceput timid acum doi ani si investit foarte mult in el anul trecut, in 2018 acesta a explodat pur si simplu. Mai ales in a doua parte a anului, atunci cand am concentrat energia din sport catre zona profesionala. Profesor de educatie financiara fiind, anul a inceput cu o colaborare cu cei de la BiziLiveTV, acolo unde am reusit sa realizez 10 editii de Educatie Financiara. Apoi, am castigat pentru a doua oara consecutiv, titlul de cel mai bun profesor de educatie financiara din BCR in zona mea, in campania din toamna a grupului, reusind sa ajung in unele dintre cele mai mari firme din Bucuresti: Vodafone, Samsung, Huawei, Philips Romania, Grupul EOS KSI, fiind doar cateva dintre ele. Nu in ultimul rand, aparitiile publice au crescut foarte mult anul acesta, sprijinind companiile sa-si motiveze angajatii prin prisma experientelor mele. Per total, pasiunile mele mi-au diversificat veniturile iar asta m-a ajutat sa diversific si portofoliul cu instrumente la care nu m-as fi gandit inainte. Celebra OUG data inainte de Craciun a prabusit, evident, cresterile inregistrate pe actiuni, norocul a venit din instrumentele cu venit fix, care au mai echilibrat putin pierderea. Lectiiile raman si sunt convinsa ca anii urmatori vor aduce rezultatele eforturilor din ultimul timp. Si abia le astept!

Relatii. Dupa atata educatie in domeniu, era firesc ca si aici sa culeg ceva roade. Mi-am imbunatatit relatiile cu cei din familie (nu erau rele insa nu erau la fel de constiente), am fost mai atenta la nevoile lor, astfel incat sa ne apropiem foarte tare. Mi-am lucrat masculinul din mine in asa fel incat sa-l mai potolesc si sa las blandetea si partea mai sensibila la suprafata, cum e firesc unei domnisoare cu atatea obiective de realizat. Chiar si la birou, am avut unele surprize, sa mi se spuna ca parca nu mai sunt asa de "salbatica". Tot legat de oameni, mi-am schimbat abordarea in ceea ce-i priveste pe clientii grupului, cei cu care vin in contact si pe care am facut tot posibilul sa-i sprijin cu cel mai mare profesionalism de care am dat dovada. Pentru ca am incredere ca o banca a viitorului este cea care pune accent pe partea umana mai mult in retentia clientilor proprii. Si ma bucur ca am ocazia asta in companie. Am continuat atentia si in zona relatii cu mediul inconjurator, fiind atenta la ce cumpar, la energia folosita si la consum. Ce-i drept, aici m-au ajutat si lectiile de educatie financiara. Desi cu rezultate minine, am fost si anul acesta atenta la relatia cu a noastra comunitate, implicarea civica, in participarea la proteste, observator la referendum si toate atentionarile de care am fost in stare in diferite mesaje pe facebook. Aici nu pot spune ca am inregistrat progrese, dimpotriva, insa, am facut partea mea din ecuatie.

Proiecte. Obisnuita cu termenul de 5 ani de zile, si anul trecut am continuat sa lucrez la ele temeinic. Raman mai departe adepta faptului ca daca nu ai un obiectiv pentru care sa te trezesti dimineata, indiferent care ar fi el, viata este una monotona, fara o traiectorie anume. De aceea, identitatea mea este una care poarta initialele numelui meu: IA - Inspiratie + Angajament. Vad ceva, o imagine in care ma regasesc, care imi place dpv rational si la care inima confirma, si asta e tot ce-mi trebuie sa ma pun la treaba sa o indeplinesc. Anul asta a luat sfarsit un capitol dar a luat nastere altul in timp ce altele se deruleaza linistite mai departe. Pasunile m-au adus, cum spuneam in zona publica si mai mult decat anii precedenti: Cu trei aparitii la PRO TV, cu doua Speech-uri TEDx, un record mondial impreuna cu echipa BCR pentru cea mai mare ora de educatie financiara, cu 10 editii de educatie financiara si peste 2100 oameni participanti in seminariile mele de educatie financiara si cu invitatii in companii pentru speechuri, toate au construit o temelie zdravana pentru ceea ce urmeaza.

Proiectele mele vin din pasiunile mele, din zonele mele de interes si asta imi permite sa ma pot ocupa de ele la maximum, fara sa simt ca vreo zona imi consuma energie de inutila. Iar asta se vede atat in rezultatele obtinute cat si in satisfactia mea personala. Iar ele imi dau energie, imi incarca bateriile de fiecare data cand trag linie.

Acesta a fost 2018 pentru mine. Ii multumesc pentru tot ce mi-a luat, pentru ce a pastrat dar si pentru ce a adus nou in viata mea. Acum, ca am asternut aceste randuri, pot inchide energia anului, cu inima eliberata de tot ce-a fost pentru a face loc celor ce vor veni. Iar pentru asta am pregatit cele mai bune haine, cei mai buni prieteni si o petrecere care ma asteapta.

La multi ani, tuturor! Adriana si a ei indentitate :)


miercuri, 5 septembrie 2018

Povesti "Reinvent your future". Andrei Dudu - de la 120kg la record national IronMan.


Acum ceva vreme, am fost invitata la o conferinta in Tulcea. Rolul meu era sa vorbesc despre actiunile sportive si sa sustin astfel un proiect tot din categoria "nicio sansa sa devina realitate": Scoala de fotbal din Sarichioi. Ascultandu-l pe omul care a avut aceasta idee, cum s-a chinuit el sa o aduca in realitate, prin ce refuzuri a trecut si cum a mers mai departe doar gandindu-se la binele pe care il putea face copiilor sin acel sat uitat de lume, m-am hotarat sa scriu despre astfel de initiative si oameni. Categoria este cea pe care o propovaduiesc tot timpul si anume "reinventyourfuture".

Imi doresc sa scot la lumina povesti neobisnuite ale oamenilor obisnuiti. Pentru ei si, de ce nu, pentru comunitatea noastra. Cu cat ii promovam mai tare, cu atat cream un efect de val si, din ce in ce mai multi sa ne lasam motivati de o idee de gen ul "cum ar fi daca?!". Cum ar fi sa imi vad si eu de pasiunea mea, de acele dorinte pe care le-am tot pus pe plan secund sau tertiar pentru ca aveam alte prioritati?!

Asa ca incep astazi, cum altfel decat uitandu-ma in ograda proprie: Clubul de triatlon SevenSportClub. Aici avem astfel de oameni si astazi vreau sa il prezint pe unul dintre ei, Andrei Dudu. Fix cel din imaginea de mai sus. Believe it or not, acelasi personaj, cu diferenta de 50kg si un record national intre ele.

*******************************

Este o onoare si placere pentru mine sa public un interviu cu Andrei Dudu, colegul nostru care tocmai ce s-a calificat acum doua saptamani la Kona Hawaii, reusind, in acelasi timp, si un record national pe distanta IronMan. Andrei este foarte modest in exprimare, nu-i place sa vorbeasca despre el, preferand sa lase rezultatele sa vorbeasca de la sine. 

Este un obisnuit al sportului din tinerete. Ca orice alta traiectorie, un accident l-a facut sa se lase, orientandu-se catre munca de corporatist si familie. Dupa ceva ani, au venit si kilogramele in plus. S-au strans 120kg in total. Apoi, decizia de a se opera l-a pus in fata verdictului medicului: trebuie sa slabesti pentru o recuperare mai rapida. Astfel, a inceput drumul catre Kona Hawaii. Dar, sa-l lasam pe el sa dea din casa :)

*********************************

In primul rand, felicitari, clar pentru performanta ta. Stiu ca nu esti o persoana careia sa-i placa sa fie in centrul atentiei, motiv pentru care foarte multi triatlonisti au fost luati prin surprindere de rezultatul tau.Cum te simti acum?
Sunt foarte fericit simt ca munca depusa de mine impreuna cu Flabio si cei din jurul meu a dat rezultate. Pentru prima data in istorie suntem 2 romani calificati la Kon

Cu ce iti schimba planurile de viitor acest rezultat?
Planurile mele de viitor nu cred ca se vor schimba prea mult. In continuare vreau sa ma concentrez pe un stil de viata sanatos si sa devin un exemplu pentru cei din jurul meu

Ce spun colegii tai de birou/munca acum de tine?
Toti colegii m-au felicitat si sunt mandrii de mine si ma sustin in continuare.
As vrea tare mult sa impartasim povestea ta tuturor celor care nu te cunosc tocmai pentru ca are o foarte mare doza de determinare in ea. Asadar, pana sa ne reintoarcem la rezultatul recent, hai sa incepem cu ceva mai vechi de atat. Prin urmare, de cand faci sport, mai intai? Apoi, de cand te-ai apucat de triatlon? 

Am inceput sa fac sport de mic de la varsta de 5 ani am inceput inotul sub indrumarea Dnei Maria Baciu si iarna mergeam la schi in cadrul scolii de schi la Poiana Brasov in jur de 2 saptamani in fiecare sezon. Am continuat pe acest drum cu inotul intr-o grupa de performanta pana la varsta de 13 ani. De atunci am facut miscare dar nu neaparat intr-un mediu organizat: jucam baschet, am jucat si in echipa liceului. In facultate la 22 ani am suferit o accidentare la baschet, o ruptura a ligamentului incrucisat anterior al genunchiului drept, fapt ce a dus la oprirea activitatii mele sportive pentru cativa ani. 


In acesti ani lipsiti de activitate am reusit sa adun si cateva kg in plus vreo 50 la numar, atingand greutatea de 120kg. In 2008 am luat decizia sa ma operez la genunchi si sa refac ligamentul rupt cu cativa ani in urma. Sfatul medicului a fost sa slabesc altfel perioada de recuperare post operator avea sa se dubleze si uite asa am inceput sa pierd din kg acumulate printr-un regim hipocaloric. In momentul in care am ajuns sub 100 kg am inceput si sa alerg sa fac ceva exercitii pentru a tonifica musculatura picioarelor in vederea interventiei chirurgicale. Pe vremea aceea alergam in jur de 5 km in fiecare seara. A urmat operatia si apoi recuperarea in jur de 6 luni, apoi cel mai fericit moment din viata mea s-a nascut fiul meu Matei.  

In anii ce au urmat am facut sport cu regulariatate, am participat in cadrul maratonului si semimaratonului Bucuresti la diverse curse stafeta, 10Km, semimaraton si primul maraton in 2012 parca. In 2013 am auzit despre triatlon si m-am hotarat sa particip la cursa de la Oradea din 2014 pe distanta lunga, am achizitionat o bicicleta si la primul meu triatlon m-am dus la Mamaia in 2013. Am fost foarte incantat de atmosfera si de concurs, pot spune ca m-am indragostit de acest sport ince de pe atunci. Au urmat antrenamente si apoi participarea la Oradea in 2014, unde am terminat concursul intr-un nesperat timp de 11 ore si 9 minute, a fost greu dar mi-a placut asa ca am decis ca aceasta distanta sa ramana in obiectivul meu. Am participat si anul urmator la Oradea unde m-am accidentat pe traseul de bicicleta ( o masina a plecat de pe loc fara sa se asigure) si am fost luat de salvare, nefinalizand cursa. 

Anul urmator am luat legatura cu antrenorul meu, Flabio Carmona si am discutat despre calificarea la Campionatul Mondial de Ironman. Atunci am convenit impreuna ca cel mai probabil in 2-3 ani pot sa incep sa ma gandesc la calificare... si se pare ca asa a si fost. Intre timp in anul 2016 si 2017 am castigat titlul de Campion National la Triatlon pe distanta Lunga si am redus timpul constant timpul pentru distanta de Ironman.



Cum descrii viata ta inainte si dupa ce ai devenit triatlonist?
Dupa cum ti-ai dat seama nu sunt o persoana care se lauda, dar imi place ca ceea ce fac sa fac bine, in general daca ma apuc de un lucru il fac bine. Consider ca cel mai important este sa iti placa ceea ce faci si mie imi place sa inot, sa biciclesc si sa alerg, pe scurt imi place sa fac triatlon si sa ma antrenez pentru asta. Viata mea inainte de triatlon era mai simpla, dar ca orice om cautam ceva cu care sa imi umplu timpul, ceva care sa imi placa si am gasit. Cel mai mult ma bucur de faptul ca am devenit un exemplu pentru fiul meu Matei care isi doreste si el foarte mult sa faca miscare si pentru cei din jurul meu, sotia, chiar si mama mea la 67 de ani are acum abonament la bazin si merge in mod regulat.

Cum ai ales sa te antrenezi cu Seven Sport Club? Te-ai mai antrenat si cu alti oameni inainte?
In Romania nu prea ai de ales, Flabio este antrenor de triatlon si chiar unul excelent, rezultatele vorbesc de la sine. Astfel am cunoscut oamenii din spatele Seven Sport Club si am fost incantat de ce am vazut sunt determinati chiar pana la incapatanare si sunt acolo langa tine sa te ajute sa iti realizezi visul. M-am mai antrenat inainte doar la inot pentru o perioada de un an cu un alt antrenor, unde am pus la punct tehnica de inot.


Cum te-a ajutat clubul sportiv pe tine, mai exact? Ce stiai de dinainte si ce-a fost nou pentru tine?
Aici este important de inteles ca intre club si mine a fost intotdeauna o relatie de colaborare, ajutor reciproc consider eu. Clubul m-a ajutat foarte mult sa imi ia de pe cap multe dintre detaliile logistice organizarea antrenamentelor, deplasari..... si in plus m-am simtit tot timpul sustinut, chiar si cand nu aveam rezultate bune. 

Cum reusesti sa imparti viata de familie, serviciu si antrenamente?
Din ce in ce mai greu, fac antrenamente inainte de servici la ore imposibile si lipsesc de multe ori in week end pana dupa pranz de acasa, dar pe de alta parte munca da roade....

Cum ai descrie o zi sau o saptamana obisnuita din viata ta?
"am inventat ziua de 30 de ore" totul este foarte strans, de exemplu daca pierd mai mult timp in trafic deja ma gandesc de unde iau acele 5-10 minute, antrenament-birou-antrenament-birou-familie-somn si de la capat

Daca ar fi sa descrii cateva reguli sau principii pe care le respecti sau lucruri de evitat, care ar fi acelea?
Imi planific saptamana de la inceput si respect pe cat se poate programul.

Ai oameni pe care ii urmaresti / mentori? De ce?
Am oameni pe care ii urmaresc, sunt exemple pentru mine, cel mai mult ma uimeste fiul meu care in fiecare zi descopera ceva nou, este foarte curios si activ. 

La ce a trebuit sa renunti ca sa poti respecta antrenamentele cu strictetea caracteristica lui Flabio Carmona, Antrenorul tau? Amandoi stim ca nu e de glumit cu el 😀
A trebuit sa renunt la timpul meu liber in principiu si la o oarecare libertate pe care o simteam cand faceam de capul meu antrenamente, adica inainte daca aveam timp o ora ma duceam si faceam ceva in ora aceea (bicla alergare, inot), acum am un antrenament de o ora, trebuie sa imi fac timp o ora sa fac antrenamentul.

Care sunt lectiile invatate de tine din triatlon pana acum?
Inavata sa te relaxezi si sa te bucuri de cursa si antrenamente astfel apar si rezultatele. Cifrele sunt specifice fiecaruia dintre noi si chiar daca te poti inpira de la altii cel mai mult conteaza sa iti simti propriul organism, exista zile bune si zile mai putin bune in care trebuie sa adaptezi ceea ce ai.

Care sunt fricile depasite?
In timpul maratonului din cadrul unui IronMan sa nu trebuiasca sa merg, sa pot alerga toata distanta. 

Ai persoane care iti reproseaza lucruri? Daca da, cine si ce anume?
In jurul meu incerc sa nu am astfel de oameni, desi sunt atent la ce imi spun cei din jur si incerc sa ma adaptez, mai ales fata familie si colegi.

Ce ai vrea sa mosteneasca, Matei, fiul tau, de la tine?
Imi doresc sa fie fericit, sa se bucure de realizarile lui si cand isi doreste ceva cu adevarat sa obtina acel lucru dar pastrand totusi un echilibru in viata.

Daca ar veni la tine triatlonisti sa te intrebe ce lectii le-ai putea da pentru o calificare la Kona, ce le-ai zice?
Pot sa le spun ca orice este posibil dar necesita timp, rabdare si o atitudine relaxata. Un antrenor bun te ajuta enorm sa ajungi acolo si in acelasi timp sa nu te accidentezi.


Cum ai descrie tu performanta ta de pana acum, in trei cuvinte? Dar in mai multe?
Ambitie, rabdare si bucurie. Motivatia mea pleaca in primul rand de la familia mea care imi dovedesc ca lucrurile se pot schimba cu timpul dar trebuie si rabdare. Mi-a ramas intiparit in memorie un moment la primul concurs de X-man la Oradea, fiul meu isi dorea cupa cea mare de Campion National, a fost extraordinar sa muncesc si sa obtin cupa aceea si sa ii demonstrez ca se poate, acum si el este convins ca orice este posibil.

Care sunt planurile de viitor? Sportive? Profesionale? De business?
Anul urmator dupa Campionatul Mondial de la Kona voi incerca sa petrec mai mult timp cu familia, pentru ca timpul nu se mai intoarce iar Matei creste si in curand va avea alte prioritati. Voi continua antrenamentele dar ma gandesc sa migrez spre distanta mai scurta adica spre Half distance, sper sa reusesc :). Profesional imi doresc sa continui sa ma dezvolt in domeniul in care lucrez in partea de Business Inteligence un job care nu este atat de monoton si aduce in fiecare zi noi provocari.

Iti multumesc, Andrei, pentru tot! Sper ca noi toti sa invatam din exemplul tau astfel incat sa putem avea in proiectele noastre rezultate atat de misto ca ale tale. Mult succes la Kona si in tot ceea ce vei intreprinde de acum incolo!

**********************************

Pentru o descriere putin mai tehnica, puteti citi descrierea cursei de calificare penru Kona, chiar pe pagina lui Andrei de facebook https://www.facebook.com/andrei.dudu.39?hc_ref=ARSw1nCSk3XDevErvRhm8S3WV0cTSq0Fl2uGCa0hBr5h3OReQpO8n3XxcGnhw9nFzLs

Totodata, daca vreti sa fiti la curent cu realizarile Seven Sport Club, puteti urmari postarile noastre pe pagina de facebook a clubului https://www.facebook.com/SevenSportClubTriathlon/



Cei 5 pasi ai echilibrului. Pasul 2_Miscare



Stim cu totii promo-ul tv "pentru o viata sanatoasa, faceti cel putin 30 min miscare in fiecare zi". Stim cu totii si scuzele pe care le inventam ca sa nu facem miscare. Suntem cei mai creativi cand vine vorba de "ce pot eu sa zic ca sa ma scot". Suntem adulti vaccinati (cei mai multi dintre noi) deci ne asumam facerile si nefacerile vietii noastre. La vremea impartelii, Barbosu' a dat la pachet discernamantul cu responsabilitatea. Vrem, e de bine. Nu vrem, nu e de bine dar aia e, fiecare pe barba lui.

Doua lucruri as dori sa subliniez cu partea asta de miscare pentru o viata echilibrata: exista miscarea fizica, a trupului, a ambalajului daca vreti si, la fel de important, exista miscarea creierului, a neuronilor sau educatia, mai simplu. Le luam pe rand.

A. Miscarea trupului

Conteaza mai putin ce fel de miscare faci, atat timp cat te pui in miscare. Alegem ce vrem, luand in calcul conditii meteo, standard de viata, placerile proprii, cati bani dispunem (pentru antrenamente sau echipamente), ce ne lasa corpul (aici, e mult de discutat da' lasam pentru alta data), mediul geografic (mai greu sa inoti in Antarctica 😉) si orice altceva ar putea contribui la alegerea noastra. Ca fapt divers, avem 650 grupe de muschi in organism. Dintre toate sporturile, mersul pe jos este sportul care activeaza cea mai mare grupa de muschi dintre toate cele existente. Dap, mersul pe jos. Mersul activ, nu plimbarea. De departe, castiga la orice categorie din conditiile expuse mai sus. Este ieftin, pretabil oriunde in tara noastra, am facut antrenament incepad cu varsta de 1an - 2ani. Este deja celebra metoda celor 10,000 de pasi (vreo 8km la mine pe ceas, adica).

Cati dintre noi facem acesti pasi zilnic?! Cand mi se cer recomandari pentru sport, slabit sau energie mai multa, recomand intotdeauna 30min mers zilnic.  Pentru siguranta: 30min dim + 30min seara. Daca poti mentine ritmul asta doua saptamani, esti gata sa treci mai departe. Daca nu reusesti sa te tii de aceasta chestie simpla, nu putem vorbi de plan de antrenament, plan de slabit sau de energie, lucruri la care este foarte importanta dedicarea ta. Pastila magica care sa ne scada greutatea de pe o zi pe alta sau formula universala de a deveni mai plini de energie nu exista. In schimb, avem (in acest univers de informatie) metode si aplicarea lor. Efortul tau nu il poti externaliza catre nimeni. Oricati bani ai avea tu.

Asadar, fa o provocare cu tine si pune-ti ambitia la treaba. Garantez rezultatele. Ce fac eu: mers, inot, bicicleta, alergare, exercitii de core strength, mers pe munte (hiking). Daca ar fi sa alegeti doua, cele mai importante, atunci ordinea ar fi mersul si core strength. Desi suna foarte tehnic, acest CS reprezinta de fapt o intarire a zonei centrale (spate, bazin, picioare etc) care ne ajuta in viata de zi cu zi. Sa nu uitam ca cei mai multi dintre noi stam in majoritatea zilei: pe scaun, pe canapea, in masina, la birou, la bere etc. Includem aici: tractiuni, flotari, genuflexiuni, de exemplu. Daca nu suntem in stare sa facem nici macar o tractiune, atunci corpul nostru este afectat rau. In special, femeile au aceasta problema.

Pana pe la 30-35, nu se simte (mai) nimic. Dupa varsta asta, in schimb, incep problemele, cu dureri mai intai mici, muschii isi pierd din flexibilitate si ne trezim la un moment dat ca avem nevoie de diverse tratamente. Si toate, pentru ca, la un moment dat in viata noastra am decis ca nu avem timp pentru miscare.

Recomandari:
- instalati aplicatia "MOMENT" pe telefon (momentan, doar pentru Iphone). Este gratuita deci no worries. Daca va plangeti ca nu aveti timp, vedeti aici cam alocati statului pe telefon in fiecare zi. Eu m-am ingrozit cand am vazut intr-o zi 4 ore!!!!! As fi jurat ca nu-i asa. De altfel, moto-ul aplicatiei este "put down your phone and get back to your life". O puteti descarca aici https://inthemoment.io/
Pentru Android exista "QUALITY TIME" si puteti descarca aici https://play.google.com/store/apps/details?id=com.zerodesktop.appdetox.qualitytime

-  instalati o aplicatie de sport, de asemenea gratuita, care sa va arate cati pasi faceti intr-o zi. Daca nu aveti un ceas care sa faca asta. Eu am folosit multi ani "RUNKEEPER" si a fost super ok. Puteti descarca aici https://itunes.apple.com/us/app/runkeeper-gps-running-tracker/id300235330?mt=8

- vezi unde introduci 30 minute miscare pe zi. De preferat 60min dar incepem de undeva, nu?! Poti inlocui transportul in comun cu ceva mers pe jos? Macar 2-3 statii. Poti iesi jumatate de ora dimineata, inainte de plecarea la job cu ceva plimbare afara? De preferat, la rasaritul soarelui. Cica 15min de plimbare la rasarit si lasat soarele sa ne mangaie fata si pielea e ceva biohaking (adica, natural si benefic pentru noi). La pranz, poti inlocui asezatul pe scaunul cantinei / restaurantului cu o plimbare afara si savurat un sandvis? De retinut, cum aleg ca din 24h, 1h sa fie cu mers pe jos?!

- introduceti dusurile reci. Da la miscare intra si ele. Miscarea sau circulatia sangelui prin corp este influentata de dusurile reci. Ca tot mai avem o luna cu temperaturi care permit asta, e numai bine sa incepem un nou obicei in acest fel. Mai intai, dupa dusul obisnuit, trecem treptat, in final, pe apa rece. Din propria experienta va spun ca in timp, trecerea e din ce in ce mai facila iar corpul se obisnuieste. Citi despre importanta dusurilor reci, daca nu ma credeti.

Momentan, atat despre sumarul miscarii trupului. Sunt multe aspecte de detaliat asa ca, voi mei reveni pe subiect.


B. Miscarea creierului sau educatia
Tot pe principiul "use it or loose it", neuronii nepusi la treaba nu stagneaza ci dispar, lasandu-ne prada mediului inconjurator: geografic, economic sau social.

Una dintre achizitiile recente
In cursurile mele de educatie financiara mentionez ca macar 10% din venitul nostru sa mearga catre pregatirea proprie, pentru dezvoltarea noastra. Ar fi bine sa nu lasam inaintarea in varsta sa fie in dezavantajul nostru ci sa fie o incununare de experiente care sa construiasca CV-ul, experiente de crestere, de specializare, de dezvoltare a abilitatilor. Multi dintre noi nu ne gandim la asa ceva pana la 40ani. Dupa, insa, incepem sa ne facem probleme ca daca ne pierdem locul de munca, cu greu ne putem reangaja. Motivele ar fi suficiente: ca vor lua pe altii pe altii mai tineri, pe unii care nu au responsabilitati acasa deci ar fi dispusi sa munceasca mai mult timp, pe unii care s-au nascut in epoca tehnologiei si se pricep mai bine ca noi, astia crescuti pe ulite si nu in fata gadgeturilor.

Prin urmare, si creierul poate si trebuie sa munceasca. Carti, seminarii, articole, introducere de obiceiuri noi in activitatile zilnice si cate si mai cate disponibile pentru dezvoltare. Multe, chiar gratis. Suntem pe ultimul loc in Europa la numarul de carti citite intr-un an. Tot ultimul si la educatie financiara. Topurile nu mai contenesc sa ne plaseze undeva pe la final atunci cand sunt in discutie lucruri educative. Invers, cand vine vorba lucruri negative (accidente rutiere, folosirea produselor de igiena etc).

Nu intamplator, faptul ca nu citim si nu cautam dezvoltarea ne-a adus in plin 2018 cu reprezentanti ai poporului cu probleme penale, greseli gramaticale sau de exprimare si cu manipulare in loc de program de guvernare. Oameni care au fost alesi democratic, de altfel. In ultimii doi ani, paradoxal, de crestere economica, Romania este pe locul doi dupa Siria (un alt loc fruntas), la numarul de emigranti. Iar Siria e totusi o tara aflata in razboi.

S-a dus epoca in care CV-urile erau cu atat mai importante cu cat aveai mai multe pagini. Experienta, chipurile. Acum, nu citeste nimeni un CV daca depaseste 2 pagini. Asta inseamna ca trebuie sa scrii tot ce ai facut pana acum in cateva randuri. Si sa reduci totul la competente, calificari / certificari, premii sau rezultate obtinute. Oare, cati dintre noi putem face asta? Cati dintre noi putem raspunde la intreari concrete de genul:

Ce stiu eu sa fac cel mai bine?
De ce m-ar lua compania la care aplic?
Care este experienta ce poate sustine ablitatile si competentele mele?
Care sunt scolile / cursurile ce pot atesta ceea ce zic?

Asta e doar o parte din schema. Daca mai introducem aici si faptul ca ne ajuta sa citim si pentru a ne cunoaste mai bine, ca specie, deja deschidem un alt capitol.

Pe care il dezvoltam in articolul urmator. Tu ce faci pentru a-ti pune neuronii la treaba?

Adriana,
cea care citeste acum pentru a compensa vreo 30 ani de lipsa de lectura :)

marți, 31 iulie 2018

Cei 5 pasi ai echilibrului - Formula Adriana Istrate. Pasul 1_Nutritie si somn


Ca tot se poarta titlurile de genul asta, am zis ca e o denumire perfecta pentru un articol in care sa astern de ce cred eu ca oamenii din jur se plang de lucruri. Ca ajung in situatia in care se plang de lucruri. Ca au o stare generala de nemultumire, chiar daca, aparent, lucrurile sunt ok-ish in viata lor.

Am fost la randul meu acolo, stiu cum e. Tot cautandu-ma in acesti ultimi ani, atat prin tara cat si prin strainataturi am ajuns sa observ diverse lucruri. Apropos de mindfulness, puterea de a fi prezent si atent la tine si la cei din jur. Invariabil, oamenii se plang. Mai mult sau mai putin. Putini sunt cei care inteleg ce cauta ei in viata lor si accepta ceea ce nu pot schimba ori lucreaza la ceea pot schimba. De multe ori, nici nu ne dam seama ce negativism emitem. Cu timpul, aceste stari se aduna si ne influenteaza in diferite feluri, pierzand (ocazii, experiente, momente, oportunitati etc) in loc sa castigam, sa evoluam.

Fapt pentru care am pus cap la cap o formula a echilibrului, numita deloc creativ si deloc original formula AI. Altfel spus, sunt 5 lucruri la care sunt atenta atunci cand cei din jur se plang de ceva si imi cer sfaturi / recomandari. Fac ceea ce se numeste anamneza (parca) in psihologie sau FAN, formularul de analiza necesitati in vanzari 😉.

N-am inventat eu roata, sa ne intelegem. Dar e o concluzie dupa 5 ani de munca in zona asta a echilibrului. Cred in puterea celor 5 si grupate in felul asta, sper sa ajute si pe altii. Daca reusesc sa nasc cateva constientizari in mintea voastra, tot sunt hepi. Sa le luam pe rand, in aceasta faza, intr-o descriere succinta, urmand sa le dezvoltam ulterior.

1. NUTRITIE / SOMN

Copyright Radu Cristi
Yeap, suntem (si) ceea ce mancam. Industria e huge, marketingul si mai huge. Dar corpul nostru e acelasi de milioane de ani, cu exceptia neocortexului (ceva mai tinerel). Ce vreau sa zic, indiferent de reclame, in scurta noastra viata din istoria omenirii (70-80 ani) corpul nostru functioneaza in acelasi fel. Da, se fac descoperiri in fiecare zi, insa, in mare masura, "secretul" unui echilibru consta in:
* mancare cat mai putina, nu imbuibare
* ultima masa sa fie cu 3-4 ore inainte de somn
* caloriile ingerate sa fie pe masura celor consumate (1500 calorii consumi, 1500 calorii mananci). Vrei sa slabesti, mananci mai putine calorii decat consumi. Vrei sa te ingrasi, inversezi raportul
* daca suntem ceea ce mancam, de ce sa nu mancam alimentele pline de energie, pline de culoare, pline de nutrienti?!

Discutia e luuunga aici, iar eu nu-mi dau doctoratul pe tema. Bine, nici nu mi l-a cerut cineva, e clar :) Conform principiului, ce e bun ori ingrasa, ori e luat de alta (altul), de evitat excesul de prajeli, grasimi de origine animala, sare, zahar, alcool. Ca-n reclamele de la TV. As zice ca macar 80% din mancarea noastra sa fie ok si restul dupa placeri si tot ar fi ok, daca nu se poate mai mult.

SOMNUL. Cel mai subestimat obicei (sau necesitate) de fiecare zi. Majoritatea ne gandim la somn ca la acea perioada ce ramane dupa ce ne terminam treaba. Multi, regretam ca trebuie sa dormim pentru ca avem atata treaba de facut, corect?! Uitandu-ma in jur, observ ca oamenii nu dorm. Sau, nu dorm bine. Nedormiti, pe scurt. Exista un intreg ritual al somnului care ne asigura o odihna completa, astfel incat sa fim fresh urmatoarea zi.

Cateva lucruri de luat in seama cand ne gandim la somn:
* in timpul somnului, creierul isi face ITP-ul si curatenia necesara, eliminand deseurile neuronale adunate peste zi
* in timpul somnului este secretat cel mai puternic antioxidant al corpului - melatonina
* melatonina incepe sa fie secretata in conformitate cu ciclul noapte-zi (ritm circadian), asta inseamna in jur de ora 21.00 si pana la 02.00/03.00 AM
* de aici, cele mai bune ore de somn sunt intre 22.00-02.00/03.00
* intarzierea orei de culcare pana spre 24.00 - 01.00 face ca melatonina sa nu-si faca efectul iar creierul nu-si face curatenia de care are nevoie
* lumina albastra (TV, telefon, tableta, laptop & Co), inhiba secretia de melatonina

Un somn bun, odihnitor, la orele potrivite ne-ar trezi plini de energie a doua zi, fara sa simtim nevoia de cafea. Insa, cu mancare multa si neadecvata la care adaugam un somn de slaba calitate, nu e de mirare ca nu suntem in deplina capacitate a potentialului nostru.

(va continua)

2. MISCARE
3. RELATII PERSONALE
4. BANI
5. PROIECTE

luni, 25 iunie 2018

Sportul fara proiecte, e greu. Doua luni fara antrenamente


Au trecut doua luni de cand am terminat proiectul Maratonul de la Polul Nord si, odata cu asta, Grand Slamul. Pentru prima data in viata mea, am dat shut down la antrenamente. Cu antrenorul a fost pe principiul "do not call me, I will call you", evident, situatie care nu l-a multumit. Doar ca, aveam nevoie de o incetinire a ritmului vietii, dupa iuresul din ultimii ani. Aveam nevoie sa-mi stabilesc o noua agenda care sa nu mai puna in primul plan proiectele sportive si calendarul aferent ci altceva. Pe Adriana, de dupa. Adriana care si-a inteles lectiile. Adriana care priveste spre viitor cu un alt soi de maturitate.

Ce-am facut in aceasta perioada? M-am relaxat, m-am plimbat, am gatit, am fost la cursuri sau am predat cursuri (de educatie financiara) si, placerea mea cea mai mare, am citit. Oricum, regretul pe care il port cu mine este ca nu am timp sa citesc tot ceea ce detin iar viteza cu care cumpar cartile este mult mai mare fata de cea cu care le asimilez. Am trei biblioteci acasa si imi vine sa iau cate-o carte si sa ma asez jos, pe langa, fara sa mananc ori sa beau apa.

Oricum, toate aceste activitati, le-am facut in plus fata de jobul cu program normal, de la banca. Multa lume intreaba cum de am timp. Pai, simplu, zic eu. Scazand cele 7-8 ore de somn si cele 8-9 de munca din 24 toate, voi cum va petreceti restul orelor? Eu am 7 ore somn + 8.5 ore munca, ceea ce imi lasa un liber de 8.5 ore zilnic. Televizor nu am, deci, nu ma "uit" la el.

Proiectat initial pentru doua saptamani, timpul de recuperare s-a intins la doua luni foarte lejer. Imi spuneam ceea ce isi spune marea majoritate cand estimeaza ca se va ocupa de ceva: de luni, gata, ma pun pe treaba. Doar ca luni dimineata, intervin diverse scuze si, daca tot nu ai inceput de luni, si nici marti nu ti-a fost mai usor, lasi mai degraba pentru saptamana urmatoare ca sa fie treaba ca la carte.

Urmatoarea saptamana, aceeasi Marie, cu alta palarie. Iei echipament la tine si auzi ca luni seara nu se face antrenamentul de bazin din motive tehnice. Ce face omul care nu are chef? Isi justifica iarasi INACTIUNEA, cu tot felul de scuze: bah, eu am vrut, da', nah...daca nu se tine... Nu conteaza ca bazinul e deschis, ca abonamentul iti permite sa intri si sa iesi cand vrei, te poti duce sa inoti o ora-doua singur, linistit si sa faci exercitii cate vrei ca doar le-ai facut de milioane de ori pana atunci. Nu, dom'le! Ora nu se tine si, prin urmare, cu o satisfactie mult mai mare decat vinovatia ca iar nu te tii de plan, te reorientezi rapid catre altceva cu care sa inlocuiesti ora aia de efort.

Uite asa, din cele 60 de antrenamente in 60 de zile, am ajuns la 3! La un moment dat, m-am amuzat de constientizarea comportamentului meu. Mai putin atunci cand cantarul arata doua kile in plus. Ce sa vezi, fac exact aceleasi lucruri pe care le-am auzit de la oameni de sute de ori pana acum :) Si am concluzionat:

Viata fara un proiect, e greu! Sportul, fara un proiect, e si mai greu!

De ce zic asta?! Daca 5 ani de zile am introdus antrenamentele in calendarul meu obisnuit, indiferent daca ploua sau ningea afara, se tinea sau nu antrenamentul, acum, dintr-o data, caut scuze. Ce s-a intamplat diferit?! Sunt tot eu, dar parca lipseste ceva. Si anume, directia catre care ma indrept. Actiunea in scopul a ceva, de care vorbeam in articolul precedent. Nu doar ca nu mai aveam un target specific dar am uitat esenta a ceea ce trebuie sa fie sportul in primul rand si anume, un stil de viata.

Am uitat ca sportul nu e despre concursul x sau y ori despre patratele si picioare lucrate. Am uitat ca miscarea e despre a te pastra pe tine intr-o forma normala de functionare. Sportul este "raul" absolut necesar care te ajuta sa:

-  te trezesti dimineata fara sa te doara spatele de atata stat pe scaun la birou, la volan sau la bere
- ai o viata plina de energie, fie ca vorbim de dus la piata, dereticat prin casa sau gradina proprie sau jucat cu copiii
-  ai un corp care iti permite sa ai o viata sexuala activa (stiti voi, cei in cuplu, chestia aia care se intampla o data la 3-4 sapt 😆)
-  elimini stresul din viata ta, stiut fiind ca o ora de activitate fizica intensa iti consuma din stres si elibereaza hormoni ai fericirii
- intarzii bolile asociate cu sedentaritatea (obezitate, bolile de inima, degenerative)
- consumi caloriile in exces (daca te asiguri ca nu consumi dublul lor imediat dupa aceea 😜)

Chiar daca nu ma mai asteapta un triplu IronCrazyMan in viitor, obiectivul meu principal este Adriana-cea-plina-de-energie-sa-se-reinventeze si acestea fiind zise, declar deschis sezonul de primavara-toamna-iarna-si-tot-asa mai departe de miscare si voie buna. E greu sa te rupi de la chestiile care iti plac pentru o ora de miscare, stiu. Cunosc senzatia. Dar eu nu cunosc alta modalitate prin care sa am grija de ambalajul in care imi petrec toata viata, mai ieftina si mai eficienta decat miscarea.

In viitor vor fi, cu siguranta, cand o sa ne printam 3d sau 5d o inima sau un picior cu ajutorul inteligentei artificiale. Doar ca trebuie sa ni le si permitem. Ca sa mi le permit, trebuie sa fac acum actiunile prin care sa generez bani in viitor. Ca sa le fac acum, trebuie sa am energie. Ca sa am energie, trebuie sa fac sport. Si sa am un proiect in sensul asta.

Adriana,
neantrenata de doua luni