sâmbătă, 20 ianuarie 2018

Educatie Financiara - cum a inceput si de ce cred ca imi va schimba viitorul

Lucrez in banca, in total de vreo 10 ani si vreo 3 in imobiliare, am terminat studii economice atat liceale cat si universitare si postuniversitare, deci, m-am invartit in jurul banilor mai toata viata mea de adult. Se presupune ca am avut de unde sa invat care-i joaca cu banii: ce inseamna ei, cum ii administrezi si unde se duc ei cand se duc. Dar, ...n-am invatat...

Realitatea mi-a demonstrat ca intre mine si bani era o relatie la distanta, nici aia sanatoasa, cu tente obsesiv-compulsive, in care ei continuau sa se agate de mine desi eu nu vroiam nimic serios. One night stand, as putea zice 😏  Cheltuiam tot, imediat. Nici copilaria nu m-a ajutat in acest sens, ce-i drept, ai mei fiind modelul tipic de adulti, fara economii, investitii sau planuri de viitor, pana dincolo de urmatorul concediu. Pana acum doi ani, comportamentul meu financiar a imitat 100% comportamentele si cunostintele acumulate in "cei 7 ani de acasa": parinti, rude, scoala.

Cumva, am reusit tot timpul sa obtin bani, am avut locuri de munca bine platite, cu toate astea, cu greu imi amintesc o luna in care sa nu ma fi imprumutat pana la urmatorul salariu. Poate doar  perioada de vreo 6 luni in care lucram in doua locuri (full time la banca + part time in call center) in care plecam la 8 de acasa si ajungeam la 12 noaptea inapoi, perioada in care nu aveam timp sa ii cheltuiesc. Ca sa vedeti ca totul are legatura si cu convingerile legate de bani, dupa acea perioada in care acumulasem salariile in contul curent, i-am dat cuiva imprumut sa faca nu stiu ce si nu i-am mai primit inapoi. Cumva, aveam permanent in mintea mea un status "Moneyless".

Situatiile de lipsa a educatiei financiare s-au intetit in urmatorii ani, cu cheltuieli nechibzuite de genul shopping cateva zile in capitale europene, credit de nevoi personale pentru o vacanta in Turcia, investitii in imobiliare desi eram departe de a fi investitor si culminand cu ...ta-da...credit pentru locuinta, pe 30jde ani. In franci elvetieni.

Apoi, am inceput sa fac sport. Sa-l duc la extrem. Sa-mi oxigenez mintea. Sa ma ocup de proiecte la un nivel pe care nu-l mai facusem vreodata. Sa obtin si sa gestionez bugete de sponsorizare pentru ce aveam de facut. Sa finalizez proiectele si totul sa fie ok. Atunci am realizat ca e timpul sa gestionez si relatia cu banii personali. Sa fac curatenie si in acest capitol.

Cam in acelasi timp, am citit un anunt al BCR ca se organizeaza cursuri de Educatie Financiara pentru angajati si am profitat de ocazie pentru a ma pune la punct. Fara asteptari, m-am dus cu inima deschisa sa invat tot ce imi poate fi de folos. Doar ca, treaba cu obisnuintele si comportamentele invatate si carate cu tine ani de-a randul e mai complicata si, ca la orice lucru nou, mintea iti joaca feste. Unica ei directie este reproducere si supravietuire nu fericire, satisfactii si pusi bani deoparte. Prin urmare, iti respinge orice lucru nou, pentru a te tine in siguranta. Si uite asa am rezistat eu cele 8 ore in curs, invatand managementul banilor, de la calculul averii personale, la monitorizare venituri si cheltuieli, programare unor cheltuieli in timp, planificari de proiecte etc. Recunosc ca, pe tot parcursul cursului m-am simtit inconfortabil sa trec prin chinul monitorizarii cheltuielilor, exercitiu pe care il facusem cu usurinta pentru bugetele administrate in plan profesional sau sportiv dar niciodata in plan personal.

Cateva saptamani dupa aceea gandurile mele alternau intre "a fost interesant dar nu mi se aplica mie" si "dar daca as incerca, totusi?!". Pana la urma, pare ca nici metodele de pana acum, nu prea m-au ajutat, asa ca, as putea sa aplic ceea ce zic altii ca functioneaza si sa vedem ce rezultate obtin. Faptul ca cei doi traineri au fost foarte buni (Stefan Palarie si Silvia Bogdan, de la Disruptive Thinking) si-a spus cuvantul si asa am ajuns sa incep sa pun bani deoparte, putin cate putin, reusind cu greu sa ma abtin de la cheltuieli facute pe principiul "instant gratification": Imi trebuie chestia aia neaparat si e si la reducere. Si asta a fost doar inceputul.

Viata mea capata un alt fagas acum, am inceput sa am bani stransi, sa devina un principiu ca primele cheltuieli din orice venit sa fie alimentarea conturilor de depozit si nu rate, utilitati sau orice altceva. La fel ca fiecare km adaugat in alergare si aici, satisfactia mea crestea atunci cand incepeam sa stapanesc eu banii si nu ei pe mine. In acelasi timp, am inceput sa citesc tot ce prindeam despre bani, filme, articole, carti etc, asa cum citeam blogul lui Rosu in 2013, despre calatoriile lui in lume, prin alergare.

Trecerea la urmatorul capitol a fost inscrierea mea pe lista angajatilor care vor sa devina profesori de educatie financiara si iata-ma acum vorbind despre administrarea banilor catre sute de oameni din companii diverse, fie asociatii, fie companii bugetare sau private, intalnind oameni si ascultand provocarile lor legate de bani sau bucuria din ochi atunci cand ceea ce noi spuneam, le confirmau un comportament pe care il practicau si ei, multi invatandu-l in familie.

Pentru ca nu am lasat lucrurile asa, anul trecut am investit si mai mult in educatia personala, asa cum povesteam aici, cei mai multi bani mergand catre capitolul "educatie financiara". Cursului din BCR, am adaugat cursuri ale altor oameni din Romania sau din afara, pentru a vedea care sunt cele mai importante comportamente in a face pace cu banii. In acelasi timp, am vrut sa ma asigur ca ofer cursantilor mei, cele mai bune informatii, ca imi fac treaba bine, cu scopul de a naste in ei acelasi interes care m-a facut si pe mine sa imi schimb atitudinea fata de ei si sa am o doza crescuta de siguranta si satisfactie personala ca imi pot asigura viitorul prin decizii intelepte.

Sa vorbesti oamenilor despre bani nu e simplu. Romania e pe locul 122/144 la nivel mondial, privind notiunile elementare de educatie financiara. Pe acelasi loc cu Sudanul :D In acest context, majoritatea celor din cursuri, considera ca recomandari de genul "monitorizare cheltuieli" si "a pune bani deoparte" sunt chestii banale, desuete, de pe "vremea bunicilor", nu asa te imbogatesti. Corect, nu asa. Nu DOAR asa. Independenta financiara sau, si mai bine, libertatea financiara e ca un maraton, respectiv, un ultramaraton. Curse lungi la care se inhama putini, din pacate, pentru ca nu sunt simple. Insa, fara primii pasi, nu exista curse. Fara kilometrul 1, 2, 3, 5 sau 10, nu exista 42. De 100, ce sa mai zic!

In 28 dec 2017, cu 3 zile inainte de finalul anului, am participat la BiziLiveTV, pentru a vorbi despre mindset in proiectele mele sportive. Vorbind cu moderatorii (salut, Costi & Cristina ✌) si despre rolul meu de profesor de educatie financiara, acestia mi-au spus ca ei chiar cauta pe cineva care sa completeze formatul emisiunilor existente si cu acest capitol. Si iata cum, Universul aliniaza planetele si Dumnezeu nu are nimic impotriva iar coincidenta face ca eu sa fiu la momentul potrivit astfel incat sa accept provocarea de a modera emisiunile de EF. De la alergare am trecut la ultra-alergare iar de aici la proiecte mari. Mai departe, ele m-au dus acum la Bani, si la propriu si la figurat. Tocmai de-aia e asa de interesant sa pornesti la drum, pentru ca niciodata nu stii ce porti iti vei deschide.

Ca va fi, vom vedea. Am emotii? Sigur. Sunt eu cea mai potrivita sa ocup acest rol? Sigur nu. Cu siguranta voi iesi din zona de confort si, cum istoria se repeta, imi va aduce taramuri necunoscute si ocazii excelente de a invata plus oameni noi interesanti. Am observat o intreaga comunitate de specialisti in Romania si abia astept ca impreuna sa-i cunoastem mai bine, sa le aflam comportamentele financiare, sa invatam si, cel mai important, sa aplicam. De acum, si pe BiziLiveTV!

Adriana,
acum si Formator in Educatie Financiara 💁

sâmbătă, 13 ianuarie 2018

Agenda incepand cu 2018 sau de la teorie la practica


Dupa euforia sarbatorilor, a cadourilor, mancarurilor , timpului in familie si artificiilor, e timpul sa ne intoarcem la acele lucruri care constituie noastra viata noastra de zi cu zi, unde nu e vacanta, mancare facuta de parinti, vacante, ski, petreceri si timp berechet pentru socializare cu prietenii. Asa cum zice Rosu, fiecare zi e o miniatura a vietii noastre si comportamentele zilnice prezic rezultatele din viitor. Cu alte cuvinte, ceea ce alegem sa facem cu timpul nostru ne arata care ne sunt prioritatile, valorile si efectele cu care ne vom confrunta maine, peste o saptamana, 6 luni sau cativa ani.

Asa zisul "TO DO" list sau lista rezolutiilor de final, cum e impinzita peste tot, este importanta pentru a sti care e destinatia sau calatoria in perioada urmatoare si cu cat gandirea e pe termen mai lung, cu atat mai clar va fi drumul nostru prin viata. Evident, pentru a sti unde mergi, este important sa stii unde esti in prezent, de unde pleci la drum, iar despre asta am scris aici (finalul lui 2017).

De multe ori m-am justificat cu "Nu am timp" pentru a nu incepe anumite activitati, realizand mai tarziu ca ma ascundeam in spatele acestor cuvinte de teama, de frica de esec, de penibil. In realitate, ma pierdeam in sarcini neurgente si/sau neimportante, de genul TV sau facebook, you tube (chipurile "cercetez" chestii interesante) doar doar o trece timpul mai repede. Cateodata, constientizam si ma enervam, alteori ma lovea un val de motivare care se stingea la fel de repede precum a venit, trezindu-ma dupa 4-5 zile in acelasi ritm atat de cunoscut: amanare, delasare, agende nebifate, regrete ca iar n-am facut ce mi-am propus. Se intampla tuturor, e normal sa existe si astfel de momente, important e cum le invingem. Nu exista o motivatie care sa te tina o vesnicie, cel putin nu una externa, de genul bani sau apreciere din partea celorlalti.

Singurul motor care te pune in miscare este combinatia dintre pasiunea si perseverenta, sau GRIT, dupa cum spune cercetatoarea Angela Ducksworth, in cartea cu acelasi nume. Ceva ce-ti place si care te tine suficient de entuziasmat plus staruinta / tenacitatea de a te tine de lucrul asta, indiferent ce intervine in drumul tau. Partea buna e ca toti avem domeniile noastre de interes, acele lucruri care ne tin activi, care nu ne plictisesc si care ne entuziasmeaza. Partea mai nasoala e cu nu toti stim cum e treaba cu perseverenta. Dar partea buna din aceasta parte nasoala este ca perseverenta se construieste, exact ca un muschi la sala, pas cu pas, in fiecare zi. Nu e un activ genetic, adica, ori te nasti cu ea ori nu, ci unul la care lucrezi, cu cat mai devreme cu atat mai bine.

La aceasta concluzie am ajuns si eu in ultimii patru ani, pe propria piele dar si uitandu-ma in jur la oamenii pe care ii admir, urmarindu-le comportamentele. La fel imi construiesc discutiile si cu majoritatea oamenilor pe care ii consiliez atunci cand vor o directie in viata lor, oameni care isi doresc o solutie magica (a se citi "rapida") prin care sa treaca de la o viata mediocra la una echilibrata, in care sa faca pace cu persoana lor.

De ce aceasta lunga introducere?! Pentru ca imi doresc tare mult ca din ce in ce mai multi oameni sa aiba sansa de a iesi din zona de mediocritate, de a cunoaste si alte culmi ale existentei lor, de a se bucura de oportunitatile lumii inconjuratoare, acum, mai conectata ca oricand, de a utiliza mijloacele moderne pentru a evolua, pentru a se simti impliniti, iar de aici, de a fi mai buni unii cu altii, mai echilibrati.

Agenda mea pe anii urmatori ani urmareste zona aceasta de educatie, de mediere, de predare, de a crea posibilitati de crestere si dezvoltare pentru cei din jur, in spiritul reinventarii viitorului propriu, concept initiat acum patru ani prin alergare si dezvoltat inca de atunci prin tot ce am facut. In acelasi timp, voi continua actiunile de dezvoltare personala, din absoluta necesitate de a creste personal la randu-mi. Diferenta va fi ca voi scrie mai mult despre aceste actiuni, pentru toti aceia care imi urmaresc activitatea si gasesc interesant parcursul si descoperirile mele. Asadar:

Crestere & Dezvoltare personala

* Double IronMan - oct SUA, cel mai greu concurs din viata mea si ultimul din seria de sportiv amator de anduranta, la finalul caruia sa pot spune ca am finalizat 7,6km inot + 360km bicla + 84km alergare

* Cursuri de coaching, lean management, investitii financiare (bursa)

* Lectura 50 carti - cu titluri foarte interesante pe care abia astept sa le descopar (trei finalizate deja de la inceputul anului)

* Imagine personala: cel mai important aici, un lucru amanat vreo 20 de ani - aparat dentar;

Crestere si dezvoltare a comunitatii

* Maraton la Polul Nord - ultima cursa din Grand Slam-ul alergarilor pe 7 continente + Polul Nord, o cursa pe care o voi share-ui cu toti cei interesati de realizarea unui obiectiv "extrem"

* Emisiune online de Educatie Financiara la BiziLiveTV, unde voi imparti informatii despre un aspect foarte important al vietii noastre - BANII - impreuna cu invitatii mei, specialisti in domeniu

*Pachete Program de viata echilibrata, cu elemente incercate in toti acesti ani si care au avut un randament extraordinar - pentru companii si persoane fizice

*Manager de proiecte sportive - actiuni prin care sprijin dezvoltarea miscarii in randul oamenilor obisnuiti, formarea de noi sportivi si dezvoltarea sportivilor existenti

* Program de crestere a calitatii serviciilor si produselor oferite catre clientii din Romania - unde imi pun in lucru toata experienta profesionala de banking si customer service acumulata pana in prezent

Calatoria presupune sa pun in practica lucruri pe care le-am experimentat, despre care am citit, m-am documentat, am vorbit si mi-am imaginat pana acum, dar pe care nu am avut curajul sa le duc la un nivel mai inalt, din aceleasi frici pe care le avem cu totii: Ce-o sa zica lumea?! Dar daca nu o sa mearga?! Va fi o ocazie de a experimenta intr-un alt context metoda #reinvent-your-future, o sansa de a iesi din zona de confort (din nou) si a invata lucruri noi. Toate pleaca de la ce imi place si cred ca pot sa fac si cum as putea imbina abilitatile astea (potentialul meu) cu necesitatile celor din jurul meu.

E un drum interesant, cu foarte multe provocari dar pe care prefer sa le fac publice pentru a ma asigura ca ma tin de ele si ca pun o presiune mare asupra mea. Sunt multe lucruri in care ma voi lansa pentru prima data in viata, asadar, e posibil sa ma insel ori sa esuez. Sunt convinsa ca doar asa voi invata si nu voi ajunge versiunea dec 2018 sau dec 2020 cu regrete despre ce-ar fi fost daca as fi incercat. Cu totii iubim malul cel sigur dar ramanand in acelasi teritoriu, nu vom sti ce alte continente se afla dincolo de noi.

Sa inceapa petrecerea!

Adriana, versiunea ian 2018