Sportul fara proiecte, e greu. Doua luni fara antrenamente

Au trecut doua luni de cand am terminat proiectul Maratonul de la Polul Nord si, odata cu asta, Grand Slamul. Pentru prima data in viata mea, am dat shut down la antrenamente. Cu antrenorul a fost pe principiul "do not call me, I will call you", evident, situatie care nu l-a multumit. Doar ca, aveam nevoie de o incetinire a ritmului vietii, dupa iuresul din ultimii ani. Aveam nevoie sa-mi stabilesc o noua agenda care sa nu mai puna in primul plan proiectele sportive si calendarul aferent ci altceva. Pe Adriana, de dupa. Adriana care si-a inteles lectiile. Adriana care priveste spre viitor cu un alt soi de maturitate.

Ce-am facut in aceasta perioada? M-am relaxat, m-am plimbat, am gatit, am fost la cursuri sau am predat cursuri (de educatie financiara) si, placerea mea cea mai mare, am citit. Oricum, regretul pe care il port cu mine este ca nu am timp sa citesc tot ceea ce detin iar viteza cu care cumpar cartile este mult mai mare fata de cea cu care le asimilez. Am trei biblioteci acasa si imi vine sa iau cate-o carte si sa ma asez jos, pe langa, fara sa mananc ori sa beau apa.

Oricum, toate aceste activitati, le-am facut in plus fata de jobul cu program normal, de la banca. Multa lume intreaba cum de am timp. Pai, simplu, zic eu. Scazand cele 7-8 ore de somn si cele 8-9 de munca din 24 toate, voi cum va petreceti restul orelor? Eu am 7 ore somn + 8.5 ore munca, ceea ce imi lasa un liber de 8.5 ore zilnic. Televizor nu am, deci, nu ma "uit" la el.

Proiectat initial pentru doua saptamani, timpul de recuperare s-a intins la doua luni foarte lejer. Imi spuneam ceea ce isi spune marea majoritate cand estimeaza ca se va ocupa de ceva: de luni, gata, ma pun pe treaba. Doar ca luni dimineata, intervin diverse scuze si, daca tot nu ai inceput de luni, si nici marti nu ti-a fost mai usor, lasi mai degraba pentru saptamana urmatoare ca sa fie treaba ca la carte.

Urmatoarea saptamana, aceeasi Marie, cu alta palarie. Iei echipament la tine si auzi ca luni seara nu se face antrenamentul de bazin din motive tehnice. Ce face omul care nu are chef? Isi justifica iarasi INACTIUNEA, cu tot felul de scuze: bah, eu am vrut, da', nah...daca nu se tine... Nu conteaza ca bazinul e deschis, ca abonamentul iti permite sa intri si sa iesi cand vrei, te poti duce sa inoti o ora-doua singur, linistit si sa faci exercitii cate vrei ca doar le-ai facut de milioane de ori pana atunci. Nu, dom'le! Ora nu se tine si, prin urmare, cu o satisfactie mult mai mare decat vinovatia ca iar nu te tii de plan, te reorientezi rapid catre altceva cu care sa inlocuiesti ora aia de efort.

Uite asa, din cele 60 de antrenamente in 60 de zile, am ajuns la 3! La un moment dat, m-am amuzat de constientizarea comportamentului meu. Mai putin atunci cand cantarul arata doua kile in plus. Ce sa vezi, fac exact aceleasi lucruri pe care le-am auzit de la oameni de sute de ori pana acum :) Si am concluzionat:

Viata fara un proiect, e greu! Sportul, fara un proiect, e si mai greu!

De ce zic asta?! Daca 5 ani de zile am introdus antrenamentele in calendarul meu obisnuit, indiferent daca ploua sau ningea afara, se tinea sau nu antrenamentul, acum, dintr-o data, caut scuze. Ce s-a intamplat diferit?! Sunt tot eu, dar parca lipseste ceva. Si anume, directia catre care ma indrept. Actiunea in scopul a ceva, de care vorbeam in articolul precedent. Nu doar ca nu mai aveam un target specific dar am uitat esenta a ceea ce trebuie sa fie sportul in primul rand si anume, un stil de viata.

Am uitat ca sportul nu e despre concursul x sau y ori despre patratele si picioare lucrate. Am uitat ca miscarea e despre a te pastra pe tine intr-o forma normala de functionare. Sportul este "raul" absolut necesar care te ajuta sa:

-  te trezesti dimineata fara sa te doara spatele de atata stat pe scaun la birou, la volan sau la bere
- ai o viata plina de energie, fie ca vorbim de dus la piata, dereticat prin casa sau gradina proprie sau jucat cu copiii
-  ai un corp care iti permite sa ai o viata sexuala activa (stiti voi, cei in cuplu, chestia aia care se intampla o data la 3-4 sapt 😆)
-  elimini stresul din viata ta, stiut fiind ca o ora de activitate fizica intensa iti consuma din stres si elibereaza hormoni ai fericirii
- intarzii bolile asociate cu sedentaritatea (obezitate, bolile de inima, degenerative)
- consumi caloriile in exces (daca te asiguri ca nu consumi dublul lor imediat dupa aceea 😜)

Chiar daca nu ma mai asteapta un triplu IronCrazyMan in viitor, obiectivul meu principal este Adriana-cea-plina-de-energie-sa-se-reinventeze si acestea fiind zise, declar deschis sezonul de primavara-toamna-iarna-si-tot-asa mai departe de miscare si voie buna. E greu sa te rupi de la chestiile care iti plac pentru o ora de miscare, stiu. Cunosc senzatia. Dar eu nu cunosc alta modalitate prin care sa am grija de ambalajul in care imi petrec toata viata, mai ieftina si mai eficienta decat miscarea.

In viitor vor fi, cu siguranta, cand o sa ne printam 3d sau 5d o inima sau un picior cu ajutorul inteligentei artificiale. Doar ca trebuie sa ni le si permitem. Ca sa mi le permit, trebuie sa fac acum actiunile prin care sa generez bani in viitor. Ca sa le fac acum, trebuie sa am energie. Ca sa am energie, trebuie sa fac sport. Si sa am un proiect in sensul asta.

Adriana,
neantrenata de doua luni