Doar ca, daca n-ar fi ("griul") nu s-ar pomeni (mentiona / confirma). Universul, in generozitatea lui, a lasat ochiului uman sa vada si alte culori in afara de alb si negru. Cu toate acestea, viata ne asterne in niste momente de "orbire" (temporara, de preferat), in care pare ca nu mai percepem decat alb si negru. Devenim atat de categorici, atat de certi pe cunoasterea noastra limitata incat suntem in stare sa pornim razboaie si conflicte monstruoase, certuri si rupturi definitive, doar pentru ca nu putem concepe / accepta ca lucrurile stau SI altfel decat cele cu care suntem obisnuiti. Eliminam rapid reflexia, gandirea, clarificarea, discutia, limpezirea, dezbaterea, argumentarea sau negocierea si taiem lumea in doua: ORI esti cu mine, ORI esti impotriva mea!
Cateva exemple care-mi vin rapid in minte, din propria viata:
Mi-aduc aminte de o intamplare de acum cativa ani in care cea mai buna prietena s-a certat cu o colega comuna si m-a admonestat ca eu continui relatia nestingherita cu respectiva, cand, as putea da dovada de fidelitate si sa rup, la randul meu, orice legatura cu saraca fata. N-am facut-o, evident, explicand ca e o copilarie ce-mi cere. 2 ani mai tarziu, cine facea planuri de business impreuna? Cele doua, ati ghicit!:))) Semn ca boala numita "categoric-anita" se poate vindeca in timp.
Apoi, mi-aduc aminte de o alta intamplare la fel de "dezechilibrata", de data asta avandu-ma pe mine drept personaj principal. Ani de zile am castigat la locul de munca premiul de "agresiva companiei". Yeap, as vrea sa multumesc familiei mele pentru ...Aaaa, pardon, era o replica din alt film. Ma iertati, continuam. Da, oameni buni! Se ferea lumea din calea mea, se lasa cu plans cand ceream cate ceva intr-un email de m-am inchinat cand am auzit. M-am inchinat si am aruncat cu judecata in continuare, ca deh... Atat s-a putut! Si lumea se impartea in "daca nu sunteti directi si focusati pe rezultat ca mine" sunteti impotriva mea, deci eu sunt mai buna. Si apoi ma intrebam de ce nu ma promoveaza nimeni, in ciuda rezultatelor. Am pierdut timp, relatii si (mai ales) bani cat am fost categorica ca am dreptate? Am pierdut.
Alta intamplare. In perioada proiectului 777, aveam multi sustinatori printre colegii de munca. Evident si colegi putin spre deloc impresionati, cum e si firesc, ca doar nu trebuie sa ne placa tuturor acelasi lucru. Ce ma uimea era judecata de genul "un proiect de alergare in Antarctica nu mi se pare ceva interesant. Daca era o olimpiada de lectura, era altceva". Mno...
Fast forward in 2021, "categoric - anita" a pus stapanire pe majoritatea iar internetul a facilitat propagarea ei mai rapid decat s-a intins recenta pandemie. Vedem niste franturi (induse de altii sau nu) si ni se aprinde firul certitudii imediat. Uitam sa asezam lucrurile in context, sa le cantarim, sa privim din perspective diferite, sa mergem pana acolo unde ne punem in papucii celuilalt si ne intrebam "cum as fi facut eu, in locul lui?" sau, pur si simplu sa acceptam ca unii suntem SI asa. Diferiti. Nu mai buni sau mai rai. Diferiti, pur si simplu.
Cateodata, o clarificare si cateva argumente de bun simt sunt suficiente pentru o parere mai aproape de adevar sau pentru a lua o decizie corecta. Alteori, n-ai timp / dispozitie pentru ele si atunci, cel mai sanatos pt toata lumea e sa te retragi pentru un moment ca lucrurile sa se aseze, sa se clarifice de la sine.In orice caz, sa ai mai multa rabdare. Si cu tine, si cu celalalt.In felul asta, poti castiga:. timp, sanatate, relatii, bani etc
Altfel, pe oamenii categorici nu-i poti convinge usor! O stiu pe-a lor si raman agatati de ideea respectiva, desi, daca te uiti in timp, au pierdut sanse, au pierdut conexiuni, au pierdut contracte, bani, au pierdut sansa la o viata prospera. Dar, ce bine, cand vine orgoliul si ne ia in brate noaptea...
Se poate sa fim SI altfel. Se poate sa fim prieteni cu cine vrem, indiferent ca asta supara pe altii sau nu. Se poate sa fim si orientati spre rezultate SI orientati catre relatii/oameni, si mai productivi si mai putin productivi, daca toti suntem angajati intr-un sistem, recrutati de aceeasi companie, inseamna ca avem rolul nostru acolo, cine suntem noi sa decidem ca unul e mai bun si altul mai putin bun?! Se poate sa avem obiective marete si de forma alergarilor SI de forma lecturii.
Suntem mai aproape de prosperitate, cu cat lasam "griul" sa existe in viata noastra. Cred ca suntem mai aproape de implinire personala cu cat limitam "categoric-anita" si maximizam puterea lui "SI" in relatiile si profesiile noastre. Exista alb si negru, pe langa multe alte nuante. In acelasi timp, in orice negru e SI alb, la fel cum in orice alb e SI negru.
Adriana, SI alba, SI neagra, SI gri :)
Articol inspirat de Gary V
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu