Educatie Financiara - cum a inceput si de ce cred ca imi va schimba viitorul

Lucrez in banca, in total de vreo 10 ani si vreo 3 in imobiliare, am terminat studii economice atat liceale cat si universitare si postuniversitare, deci, m-am invartit in jurul banilor mai toata viata mea de adult. Se presupune ca am avut de unde sa invat care-i joaca cu banii: ce inseamna ei, cum ii administrezi si unde se duc ei cand se duc. Dar, ...n-am invatat...

Realitatea mi-a demonstrat ca intre mine si bani era o relatie la distanta, nici aia sanatoasa, cu tente obsesiv-compulsive, in care ei continuau sa se agate de mine desi eu nu vroiam nimic serios. One night stand, as putea zice 😏  Cheltuiam tot, imediat. Nici copilaria nu m-a ajutat in acest sens, ce-i drept, ai mei fiind modelul tipic de adulti, fara economii, investitii sau planuri de viitor, pana dincolo de urmatorul concediu. Pana acum doi ani, comportamentul meu financiar a imitat 100% comportamentele si cunostintele acumulate in "cei 7 ani de acasa": parinti, rude, scoala.

Cumva, am reusit tot timpul sa obtin bani, am avut locuri de munca bine platite, cu toate astea, cu greu imi amintesc o luna in care sa nu ma fi imprumutat pana la urmatorul salariu. Poate doar  perioada de vreo 6 luni in care lucram in doua locuri (full time la banca + part time in call center) in care plecam la 8 de acasa si ajungeam la 12 noaptea inapoi, perioada in care nu aveam timp sa ii cheltuiesc. Ca sa vedeti ca totul are legatura si cu convingerile legate de bani, dupa acea perioada in care acumulasem salariile in contul curent, i-am dat cuiva imprumut sa faca nu stiu ce si nu i-am mai primit inapoi. Cumva, aveam permanent in mintea mea un status "Moneyless".

Situatiile de lipsa a educatiei financiare s-au intetit in urmatorii ani, cu cheltuieli nechibzuite de genul shopping cateva zile in capitale europene, credit de nevoi personale pentru o vacanta in Turcia, investitii in imobiliare desi eram departe de a fi investitor si culminand cu ...ta-da...credit pentru locuinta, pe 30jde ani. In franci elvetieni.

Apoi, am inceput sa fac sport. Sa-l duc la extrem. Sa-mi oxigenez mintea. Sa ma ocup de proiecte la un nivel pe care nu-l mai facusem vreodata. Sa obtin si sa gestionez bugete de sponsorizare pentru ce aveam de facut. Sa finalizez proiectele si totul sa fie ok. Atunci am realizat ca e timpul sa gestionez si relatia cu banii personali. Sa fac curatenie si in acest capitol.

Cam in acelasi timp, am citit un anunt al BCR ca se organizeaza cursuri de Educatie Financiara pentru angajati si am profitat de ocazie pentru a ma pune la punct. Fara asteptari, m-am dus cu inima deschisa sa invat tot ce imi poate fi de folos. Doar ca, treaba cu obisnuintele si comportamentele invatate si carate cu tine ani de-a randul e mai complicata si, ca la orice lucru nou, mintea iti joaca feste. Unica ei directie este reproducere si supravietuire nu fericire, satisfactii si pusi bani deoparte. Prin urmare, iti respinge orice lucru nou, pentru a te tine in siguranta. Si uite asa am rezistat eu cele 8 ore in curs, invatand managementul banilor, de la calculul averii personale, la monitorizare venituri si cheltuieli, programare unor cheltuieli in timp, planificari de proiecte etc. Recunosc ca, pe tot parcursul cursului m-am simtit inconfortabil sa trec prin chinul monitorizarii cheltuielilor, exercitiu pe care il facusem cu usurinta pentru bugetele administrate in plan profesional sau sportiv dar niciodata in plan personal.

Cateva saptamani dupa aceea gandurile mele alternau intre "a fost interesant dar nu mi se aplica mie" si "dar daca as incerca, totusi?!". Pana la urma, pare ca nici metodele de pana acum, nu prea m-au ajutat, asa ca, as putea sa aplic ceea ce zic altii ca functioneaza si sa vedem ce rezultate obtin. Faptul ca cei doi traineri au fost foarte buni (Stefan Palarie si Silvia Bogdan, de la Disruptive Thinking) si-a spus cuvantul si asa am ajuns sa incep sa pun bani deoparte, putin cate putin, reusind cu greu sa ma abtin de la cheltuieli facute pe principiul "instant gratification": Imi trebuie chestia aia neaparat si e si la reducere. Si asta a fost doar inceputul.

Viata mea capata un alt fagas acum, am inceput sa am bani stransi, sa devina un principiu ca primele cheltuieli din orice venit sa fie alimentarea conturilor de depozit si nu rate, utilitati sau orice altceva. La fel ca fiecare km adaugat in alergare si aici, satisfactia mea crestea atunci cand incepeam sa stapanesc eu banii si nu ei pe mine. In acelasi timp, am inceput sa citesc tot ce prindeam despre bani, filme, articole, carti etc, asa cum citeam blogul lui Rosu in 2013, despre calatoriile lui in lume, prin alergare.

Trecerea la urmatorul capitol a fost inscrierea mea pe lista angajatilor care vor sa devina profesori de educatie financiara si iata-ma acum vorbind despre administrarea banilor catre sute de oameni din companii diverse, fie asociatii, fie companii bugetare sau private, intalnind oameni si ascultand provocarile lor legate de bani sau bucuria din ochi atunci cand ceea ce noi spuneam, le confirmau un comportament pe care il practicau si ei, multi invatandu-l in familie.

Pentru ca nu am lasat lucrurile asa, anul trecut am investit si mai mult in educatia personala, asa cum povesteam aici, cei mai multi bani mergand catre capitolul "educatie financiara". Cursului din BCR, am adaugat cursuri ale altor oameni din Romania sau din afara, pentru a vedea care sunt cele mai importante comportamente in a face pace cu banii. In acelasi timp, am vrut sa ma asigur ca ofer cursantilor mei, cele mai bune informatii, ca imi fac treaba bine, cu scopul de a naste in ei acelasi interes care m-a facut si pe mine sa imi schimb atitudinea fata de ei si sa am o doza crescuta de siguranta si satisfactie personala ca imi pot asigura viitorul prin decizii intelepte.

Sa vorbesti oamenilor despre bani nu e simplu. Romania e pe locul 122/144 la nivel mondial, privind notiunile elementare de educatie financiara. Pe acelasi loc cu Sudanul :D In acest context, majoritatea celor din cursuri, considera ca recomandari de genul "monitorizare cheltuieli" si "a pune bani deoparte" sunt chestii banale, desuete, de pe "vremea bunicilor", nu asa te imbogatesti. Corect, nu asa. Nu DOAR asa. Independenta financiara sau, si mai bine, libertatea financiara e ca un maraton, respectiv, un ultramaraton. Curse lungi la care se inhama putini, din pacate, pentru ca nu sunt simple. Insa, fara primii pasi, nu exista curse. Fara kilometrul 1, 2, 3, 5 sau 10, nu exista 42. De 100, ce sa mai zic!

In 28 dec 2017, cu 3 zile inainte de finalul anului, am participat la BiziLiveTV, pentru a vorbi despre mindset in proiectele mele sportive. Vorbind cu moderatorii (salut, Costi & Cristina ✌) si despre rolul meu de profesor de educatie financiara, acestia mi-au spus ca ei chiar cauta pe cineva care sa completeze formatul emisiunilor existente si cu acest capitol. Si iata cum, Universul aliniaza planetele si Dumnezeu nu are nimic impotriva iar coincidenta face ca eu sa fiu la momentul potrivit astfel incat sa accept provocarea de a modera emisiunile de EF. De la alergare am trecut la ultra-alergare iar de aici la proiecte mari. Mai departe, ele m-au dus acum la Bani, si la propriu si la figurat. Tocmai de-aia e asa de interesant sa pornesti la drum, pentru ca niciodata nu stii ce porti iti vei deschide.

Ca va fi, vom vedea. Am emotii? Sigur. Sunt eu cea mai potrivita sa ocup acest rol? Sigur nu. Cu siguranta voi iesi din zona de confort si, cum istoria se repeta, imi va aduce taramuri necunoscute si ocazii excelente de a invata plus oameni noi interesanti. Am observat o intreaga comunitate de specialisti in Romania si abia astept ca impreuna sa-i cunoastem mai bine, sa le aflam comportamentele financiare, sa invatam si, cel mai important, sa aplicam. De acum, si pe BiziLiveTV!

Adriana,
acum si Formator in Educatie Financiara 💁