Dupa o absenta destul de lunga am zis sa reiau scrisul si pe blog, concomitent cu variantele agenda, calendar, jurnal si orice alta forma de comunicare, la moda zilele asta. Simt ca, in aceasta perioada, ma pot exprima astfel, asa ca, sa vedem ce-o iesi.
A contat si perioada de 2 saptamani de concediu, primul dupa 4 ani de zile, un concediu asteptat, ravnit chiar, in tot acest timp in care am inceput sa fac lucruri pe care nu mi le-as fi imaginat vreodata. Am revenit in tara relaxata, odihnita (chiar daca am continuat sa fac miscare: alergare si inot) si cu energia corespunzatoare de a avea un an memorabil.
Spre deosebire de 2015, anul recent incheiat a presupus o singura deplasare in afara tarii (cu masina, la Half Iron 70.3 Budapesta), ceea ce a contat foarte mult, avand in vedere toate cele 7 continente parcurse anul anterior. Numai gandul la o alta calatorie cu avionul m-ar fi infiorat, asa ca, nu am mai avut astfel de emotii chinuitoare. Cu toate astea, a fost un an in care am muncit la fel de mult. Concentrarea a fost pe noul sport practicat - triatlonul - mai exact, inotul si bicicleta, indeletnicire care a scos la iveala alte resurse nebanuite. Tot o noutate a fost si titulatura de membra a echipei #SevenSportClub, noul club de triatlon (si cel mai tare, if you ask me), pe langa colaborarea mea continua cu Andrei Rosu (the one and only). Daca facusem deja alergari cu "El profe", de data asta Flabio Carmona a scos untul, smantana si margarina din mine prin lectiile de inot si bicicleta. Insa, i-a reusit, cred eu si dovada sta in finalizarea cursei de Half Iron Budapesta, primul pas in drumul catre IronMan, destinatia finala. Atat el, cat si Flori Buga impreuna cu Kivu, mi-au facut trecerea de la alergare la triatlon mai lina, fara accidentari, fara excese, semn ca sunt cu adevarat profesionisti. Pe un corp nelucrat toata viata, munca lor de a scoate un adult din stadiul de confort intr-un regim de lucru de doua antrenamente pe zi, inainte si dupa birou, nu a fost usoara. Le multumesc pentru rabdare, insa si le datorez rezultatele din prezent.
Tot in club, am gasit o gasca super tare, oameni care lucreaza, care au grija de familiile lor dar care au introdus in timpul lor liber si miscarea, ceea ce ii face de apreciat. Mai ales ca sunt onesti, echilibrati si sar sa te ajute oricand e nevoie, ceea ce e mare lucru. A fost un mare castig sa ii am in preajma si m-as bucura sa ii stiu sanatosi si cu vise implinite in continuare.
Munca la birou a continuat si ea, intr-un ritm normal, incepand cu 2016 intr-un alt departament. Schimbarea a avut un efect benefic asupra mea, deoarece am invatat lucruri noi intr-o echipa extraordinara si o noua locatie in care se simte o energie foarte buna. Nu sunt eu foarte sensibila la astfel de lucruri, insa, nu pot ignora ca am lucrat cu spor, cu energie si, lucru care deja ma caracterizeaza, cu implicare! Asa sunt eu, imi pasa :) Ca tot ziceam de energie, tot in 2016 m-am inscris si am fost selectata pentru doua proiecte derulate in cadrul BCR: "Ambasador BCR" si "Profesor de educatie financiara". Daca primul isi produce efecte in interiorul grupului (in primul rand), cel de-al doilea are un target nelimitat, programul livrand educatie financiara clientilor, potentialilor clienti, companiilor sau tinerilor, propunandu-si sa creasca sanatatea (finantelor) acestora. Totul a culminat pe final de an cu un training in care am livrat acest curs altor colegi din banca, ca acestia sa duca programul mai departe, in toata tara. Evident, acest curs a fost si o lectie pentru propria persoana, astfel ca un alt proiect inceput anul trecut a fost sanatatea financiara proprie. Bifat, cu aceasta ocazie!
Implinirea pe care o am atunci cand imi ating obiectivele setate mult timp in urma, pentru care am muncit enorm, este incomparabila cu orice satisfactie trecatoare, obtinuta imediat. Nu ai cum sa nu continui! Nu ai cum sa te mai intorci la bucuriile marunte, de pe azi pe maine. Desigur, conteaza si ele dar valoreaza al naibii de mult atunci cand sunt obtinute pentru diversi pasi in scopul obiectivului tau maret. Genul asta de motivatie ma tine in picioare, atunci cand ies la 05.30 si minus 15 grade din casa, ca sa intru in apa rece din bazin, ori, atunci cand pe la 18.00 plec de la birou ca sa trag de fiare prin sala de sport. Fiecare e diferit, fiecare e motivat de alte lucruri si e normal sa fie asa. Nu toata lumea trebuie sa faca triatlon. Cu totii, in schimb, am putea face minuni in diferite domenii. Un lucru e cert: facand sport, minunile se implinesc mai repede!
Adriana, triatlonista :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu