miercuri, 27 septembrie 2017

Eu vara nu dorm...


...Si nici in restul anotimpurilor. Dar, ca niciodata, vara asta a tinut cinci luni la mine, incepand cu 22/23 aprilie si terminand cu weekendul recent incheiat (22/23 septembrie). Abia asteptam vremea calduroasa, cu atat mai mult cu cat am inceput anul intr-o vacanta in Zanzibar iar reintoarcerea la zapada si temperaturi negative nu ma ajuta la eliberarea endorfinelor :) Ai zice ca dupa lupta cu zonele antarctice m-am calit, insa, raman fidela soarelui si razelor calde care-mi mangaie pielea.

Abia acum il inteleg pe Flabio Carmona, antrenorul meu cubanez, care, odata ce temperatura scade sub 20 grade, intra in depresie :)) Cred ca am stat prea mult pe langa el, de-am ajuns sa gandim la fel.

Au fost niste luni tare active in care am continuat duo-ul munca/antrenamente in timpul saptamanii si plecari la competitii si antrenamente lungi in weekenduri. O noutate, anul asta a fost si primul cantonament din viata mea, in Thassos, cu #teamSeven, colegii mei din SevenSportClub si evident cea mai importanta cursa a anului - IronMan, despre care am am scris deja. Ma simt acum ca un copil care tocmai a mai implinit un an, chiar daca nu e inca ziua mea de nastere. Toamna se culeg roadele, asa ca iata-ma si pe mine cu un review al evenimentelor din aceasta vara (aproape mediteraneana).

APRILIE_Cu bicicleta la mare. 300km pe bicicleta in doua zile, pe distanta Bucuresti - Slobozia - Constanta. Turele astea sunt organizate de Lucian Mandruta, fost (sau actual) prezentator pe la Pro TV si Antena 1, parca in fiecare an si asta e prima din seria plimbarilor cu bicicleta in toata tara. In aceasta am fost 400 de oameni. Specificul este urmatorul: Se merge in pluton, cu rulaj cu 20-21km/h (plimbare, practic), cu pauza de hidratare la fiecare 20km. Am plecat sambata dimineata la 06.00 din parcarea Carrefour Colentina si am innoptat in Slobozia, apoi, plecat din nou duminica dimineata, la 08.00 spre Constanta. retur din Constanta cu autocare si tiruri (pentru biciclete). Iesirile sunt foarte bine organizate, cu salvare, echipa tehnica si escorta de politie si autocare in spatele plutonului pentru a prelua pe cei care au obosit si nu mai vor sa continue traseul. Pentru mine, novice pe bicicleta, tura asta m-a ajutat sa capat stabilitate, echilibru si sa adun ore de stat pe bicicleta. Bonus, oameni faini participa, am si pastrat legatura cu cativa.

Dupa cele doua zile, aveam fundul tabacit dar tin minte satisfactia de final, cand nu-mi venea sa cred ca am stat eu doua zile pe bicicleta. Eram din categoria "Damn, I am good" :) Mai mult, tin minte ca ma simteam atat de mandra de efortul meu si recunoscatoare ca am avut ocazia asta, incat, am realizat ca era o stare incompatibila cu rautatea, invidia, ura sau critica. Deci, cred eu, oamenii ar face bine sa se orienteze catre ei si daca ar realiza lucruri de care sa fie mandri, ar exista mai putina rautate in jur. Multumesc lui Catalin Mantescu ca mi-a zis de turele astea (In care el asigura partea tehnica).

MAI_CANTONAMENT Thassos. Au fost 7 zile, patru antrenori, 35 de oameni, majoritatea din club dar si cativa oameni din afara clubului, cu care ne-am si imprietenit, evident, si cu care tinem legatura mai departe. Ne-am cunoscut mai bine, ne-am povestit vietile dincolo de orele petrecute pana atunci in antrenamente, am aflat informatii tehnice despre ceea ce facem in acest triatlon pe care l-am imbratisat cu totii, am format o echipa si, ne-am antrenat, frate!

Imi aduc aminte ca am si plans, la un moment dat de stres, oboseala si frica de bicicleta :))) In acele zile, am fost Facebook-free, email-free, citit-free si socializat_cu_altcineva_decat_colegi_si_antrenori-free. Daca nu mi-am imaginat vreodata cum e viata de sportiv profesionist, ei bine, acest training a scos untul, smantana si margarina din noi, de-am ajuns sa vad cu alti ochi sportivii profesionisti. Jos palaria pentru dedicarea pe care acestia o dau sportului!
Programul nostru a fost:
07.00-08.00 stretching pe malul marii
08.00-09.00 mic dejun
09.00-12.30 antrenament 1
12.30-14.00 pranz
14.00-16.00 odihna
16.00-17.00 seminar
17.00-20.00 antrenament 2
20.00-22.00 cina si adormit pe scari, in drumul catre camera :)

Dupa primele trei zile eram terminati deja si nu ne venea sa credem in ce-am intrat. Spre final, eram deja intr-o forma mult mai buna iar asta a definitivat cumva perioada de antrenamente din perioada oct-apr, pregatindu-ne pentru sezonul competitional iun-sep. Veni-vidi-vinci si cu placere asteptam asteptam urmatorul cantonament. Same time, same place!

Ecomaraton Moeciu. Spre rusinea mea, a fost prima participare la eveniment, proba de 14km in locul unei prietene, care nu a mai putut participa din motive tehnice. Vremea foarte buna, fara ploaie, vant sau alte intemperii, alergatorii de munte si organizarea foarte buna mi-au lasat o impresie excelenta si mi-ar placea sa revin pe aceste meleaguri. Mi-am adus aminte de ce inseamna alergarea la munte. O experienta de repetat, categoric!



Simulare IRONMAN. Tot in mai, am mai avut si simularea pentru distantele pe care urma sa le realizez la concurs, in special pentru bicicleta si inot. Alergarea nu era o necunoscuta, sa ne intelegem. Si uite asa, am realizat intr-o sambata 4000m de inot iar duminica 200km bicicleta, pentru a vedea ce pot si in cat timp. Am avut si eu cateva emotii, in special la bicla (proba mea de suflet :D) dar am trecut peste si cu timpi la limita, ceea ce nu mi-a adus totusi o relaxare, neaparat.

IUNIE_Fara Asfalt. Intoarcerea la locul in care, cu doar un an in urma, luam startul la primul meu triatlon, cu o bicicleta de inchiriat, terminand ultima pe lista (si jurandu-mi ca nu mai fac asta niciodata) pentru ca m-au prins ploaia si noroaiele de nu se mai misca asta mica deloc. Ei bine, m-am intors (pentru ca-s masochista), cu o bicicleta imprumutata de la prietena mea, Marina si am repetat cursa (de la anu', stafeta, gata). M-am hotarat, nu-mi place MTB-ul (cred ca inca mi-e frica de bicicleta).

Totul bine organizat, vreme care a tinut cu noi, atmosfera misto, mai ales ca e primul triatlon al verii si toata lumea abia asteapta sa-si dezmorteasca oasele. Pentru noi, astia din Seven, a fost primul concurs in care ne-am prezentat cu aproape intreaga echipa, bine lucrata si inchegata peste an. Multi dintre colegi vin cu intreaga familie si copiii avand o cursa separata a doua zi, asadar, motiv ca toti sa faca o iesire la mare, sa petreaca timp impreuna si sa faca si sport in acelasi timp.

Urmatoarele trei iesiri au fost unele despre care am scris pe larg, asadar, vara a continuat pe ritmurile:

IUNIE"Cu bicicleta la Sinaia si retur" (sir indian, noxe, trafic blocat, urcari, coborari, drum prost, ploaie, cu toate astea, organizarea generala misto, ca si in tura la mare)

IUNIE Ocean Lava Mamaia (valuri, trafic blocat, urari de bine, cald, cald, vreau gheata, unde-i gheata, cald, cald, alergare, cum adica s-a terminat gheata?!, #incaunhalfgata, plaja, plaja, pregatire sufleteasca pentru IronMan)

IULIE IronMan (Cea mai grea cursa din viata mea. Cea mai frumoasa cursa din viata mea. Damn, I am IronMan 👧)

Cupa Hamsia 2 Mai 5000m inot. A doua revenire in apele marii noastre, dupa cursa de 1500m de anul trecut. La fel, start din Vama Veche, acolo unde acum este terasa "Acolo" (pour les connaisseurs). Bine organizata, ca de obicei, am avut si o minipluta data de organizatori legata de mijloc, ceea ce ne-a ajutat pe noi in identificarea "colegilor" dar si pe organizatori in reperarea noastra. Ca si anul trecut si acum au fost valuri, la un moment dat parca stateam pe loc, o mica eroare la una din pauzele de hidratare pe la 4000m a constat in a manca o jumatate de banana, ceea ce nu mi-a picat deloc bine. In rest, m-am limitat la apa si am ajuns in timpul limita pe malul din Micul Golf 2 Mai. Unde, am mancat pepene rosu de-am zis ca lesin. Dupa atata apa sarata inghitita, acel pepene dulce a fost mana cereasca. Surpriza a fost si clasarea mea pe podium la categoria mea de varsta, ceea ce am primit cu placere, multumesc! :D

Traversarea Tarnitei Cluj 7300m inot. Inca nu-mi vine sa cred ca am finalizat aceasta cursa! Si in timpul limita impus de organizatori, de-am zis ca fac organizatorii misto de mine cand imi spuneau ca mai am un pic si termin. Haideti dom'le ca stiu io ca a trecut timpul. Ei bine, chiar a fost o cursa finalizata in 02:59:58 din timpul limita de 3h, intr-un peisaj absolut-superb. Poate, cel mai slab punct din punct de vedere organizatoric este lipsa publicitatii. Putina lume la startul cursei si majoritatea din zonele apropiate Clujului. Specificul cursei, dupa cum ii spune si numele este traversarea lacului Tarnita, situat la vreo 40km de Cluj, inconjurat de dealuri si presarat din loc in loc cu pensiuni si case de vacanta si luminat absolut superb in ziua aceea. Din cand in cand, ma simteam ca atunci cand inotam in lacul din Austria, cu aceleasi ape calde, fara valuri si casutele de pe dealuri.

Primii 3000m au fost "de recunoastere", in stilul meu obisnuit, dupa aceea am inceput sa intind bratele mult in apa si sa simt ca ceva ma trage mult mai repede inainte, ceea ce m-a speriat la inceput. Ulterior, am inceput sa ma relaxez si sa ma simt una cu acele ape. Neoprenul a fost un sprijin psihic, ca de fiecare data iar organizarea cu nimic de reprosat. Erau barci care urmareau plutonul, asadar, iti si dadeau una-alta daca aveai nevoie. Cursa a fost intr-o duminica iar in sambata de dinainte, aceeasi oameni fac si un triatlon offroad, deci, intr-o singura plecare poti bifa ambele concursuri, individual (pentru supermeni, stim noi unul) ori in familie, grup, club de triatlon (#teamSeven, ce ziceti?!).

Sunt foarte mandra de aceasta reusita si, cumva, ma gandesc ca am ajuns aici la doar 1an jumate de la prima lectie de inot. Doamne, cate am putea face, daca numai am incepe!

AUGUST_Transbucegi pe bicicleta. August a inceput in forta iar a doua incercare de urcare a fost si cea cu noroc. Am tras de picioare pe tura asta de bicla de nu stiam de mine. Am facut multe pauze cand nu mai rezistam, am baut apa, am cunoscut doua fete simpatice cu acelasi ritm de urcare da' mi-a iesit, ce sa mai. Coborarea a fost, mai intai, in afara oricarei discutii, caci ma gandeam sa rog o masina sa ma coboare, da' noroc cu ai mei colegi din club care au mai multa minte decat mine si m-au incurajat sa-mi reviu din mofturi si sa ma urc naibii pe bicicleta. Ceea ce am si facut. Cu frane apasate, sute de "Tatal nostru" si puls la 270. La final, nu a mai avut rost sa verific timpi sau statistici de orice fel. A fost exact cum zice Flabio, "el profe": am coborat mai incet decat am urcat! Oameni nemilosi :(

Maraton de inot Belis-Cluj 10000m. Mi-a iesit doar pe jumatate deoarece nu m-am simtit bine in ziua aceea, asadar am iesit din apa dupa 5000m, fiind si singura cursa cu DNF de anul asta (si a doua din viata mea, prima fiind anul trecut, tot la inot, cand incercam sa fac prima data 5000m la Aqua Challenge). De organizare s-au ocupat aceleasi persoane ca la Traversarea Tarnitei, deci, totul a fost in regula, traseul consta din 4 bucle dus-intors de 2500m. Apele linistite, de data aceasta cu portiuni de apa calda si unele de apa rece care imi produceau fiori pe sira spinarii. Ce-i drept, la o diferenta de 6 saptamani fata de cursa de la Tarnita, toamna deja isi intra in drepturi, iar mie mi-a parut tare rau ca nu am marcat cei 10km de inot, asa cum era planificat. De departe, o cursa interesanta, despre care nu stie multa lume, asta fiind si partea mai putin placuta. Poate fi combinata cu o vizitare a Clujului si a zonelor din imprejurimi, deoarece, orasul e foarte schimbat fata de acum zece ani, cand l-am vazut eu prima data. Jos palaria pentru ce au facut in zona!

Transfier. M-am intors ca de un antrenament bun si o comparatie cu rezultatele de anul trecut. Am reusit un 3h26m fata de 3h50 anul trecut, ceea ce e clar, o imbunatatire, pe fondul unei alergari foarte slabe. Cred ca am o problema cu frigul si banuiesc ca frigul indurat pe bicicleta (proba olimpica) mi-a afectat incheieturile, altfel nu-mi explic de ce mi s-au blocat picioarele de parca eram un robotzel. Abia pe la km 6 (din 9 in total) am inceput sa-mi revin si sa simt ca alerg fara probleme, dar, na...insuficient sa mai fac vreo diferenta notabila. De altfel, Transfierul ramane o cursa foarte misto, in special proba de half, cu finish la statuie si paharele de sampanie. Am urcat pana la ultima treapta, am trait emotiile tuturor celor ajungeau acolo sfarsiti de oboseala dar hepi ca au realizat cursa. Jos palaria pentru toti cei care termina nebunia numita Transfier! Imi dadeau mie lacrimile, daramite lor. Cu o promovare belea, cred ca am putea aduce ei o gramada de straini dornici de aventura. Let's make Transfier great(er again)! 💪


TriChallenge Mamaia. O cursa nostalgica, avand in vedere ca in urma cu trei ani imi propuneam sa devin triatlonista, fiind atunci alergatoare intr-o stafeta. M-au impresionat, in special, elitele care concurasera a doua zi si, cand am vazut eu cum se misca oamenii aia de parca alergau pe arcuri, mi-am propus sa fiu si eu o triatlonista. M-am inscris la proba de sprint, intelegerea cu Flabio fiind sa incerc si cursele mai mici, pentru a vedea cum ma simt dupa atata anduranta.

Mai intai, cursa a avut o intarziere de 45 min din cauza cetii, apoi, a avut o injumatatire a distantei si o modificare a traseului, astfel incat sa nu prelungim timpul alocat blocarii circulatiei. Ceea ce a creat o imbulzeala maxima in apa, evident. Novice in ale sprintului, am facut o gramada de greseli, nestiind cum o sa ma simt am analizat dupa aceea cam cate minute am pierdut ba in tranzitie, ba in oprirea la hidratare, ba la inot pentru ca nu m-am pozitionat corect la start si apoi faceam slalom printre brasisti (cei care pornesc primii in apa ca sa inoate bras). Eu, cea care imi calculam timpii de concurs de la cateva ore in sus, in proba de sprint am ajuns sa calculez secundele. Cele pierdute! Pentru ca, la final, am fost la 15 secunde de podium la categoria mea de varsta 30-39 ani. Si sa vezi atunci pareri de rau.

Ce as face diferit acum: as lua trisuit in loc de pantaloni + bluza de cycling (am inotat cu pantaloni si bustiera iar in tranzitie mi-am pus bluza), as elimina ciorapii adaugati in picioare in tranzitie ("what was I thinking?!" moment), nu m-as mai opri sa beau apa pentru o alergare sprint de 5km (pe bune ca te deshidratai alea 20jde minute fara apa?!?!), nu as mai arunca apa pe mine (dupa ce ca aveam o bluza de bicla, am mai incarcat-o cu apa ca sa fie si mai greu de carat si respirat dupa), pozitionare la start in linia intai (ca sa depasim zona de brasisti). Sa mai adaug ce as avea de imbunatatit pe bicicleta?! (better not).

Cumva, regulamentul cursei m-a plasat pe locul al II-lea, asta deoarece primele 5 persoane in clasamentul open nu se mai premiaza si la categorii, deci, cumva, efortul meu a fost rasplatit dar nu am simtit ca merit suficient cupa aceea.

Inchid cu un clasic in viata - Flabio Carmona: "In viata nu stii niciodata cate oportunitati ai. Poti avea una sau poti avea mai multe. Daca nu te pregatesti pentru cea mai apropiata, s-ar putea sa nu mai ai alte ocazii". Mare om. Mare caracter. Sar'na, coach!

NoStress CallatisAm ajuns la concurs cu ceva dubii deoarece vremea se anunta schimbatoare, cu frig si, banuiam eu, ceva valuri, fiind influentata si de povestile din anul precedent la proba de inot. Cred ca oboseala de peste an incepe sa se simta si recunosc ca nu m-am simtit in cea mai buna forma. Tot timpul am fost cu pulsul marit si incercam sa-mi reglez respiratia. Pana la urma, vremea a fost perfecta, cu o apa mult mai calda fata de saptamana precedent la TriChallenge Mamaia si fara valuri, ceea ce ne-a oferit tuturor conditii excelente de inot. Dintre toate, proba de bicicleta ramane cea mai sensibila zona a mea iar cea de alergare avantajul in concursuri. Aici, m-am pozitionat pe locul trei la categorie de varsta. Organizarea a fost foarte buna, nu am simtit ca lipseste ceva iar locatia foarte ok. Am fost prima data in Venus, asadar, mi-a placut zona si faptul ca bicicleta nu era intr-o zona circulata de masini. Deci, no gaze de esapament ori injuraturi ca am blocat circulatia J)) Ce-i drept, sezonul estival se terminase cu o saptamana inainte, deci, in afara de participanti, nu gaseai pe altcineva in zona. Sunt aproape multumita de trecerea mea la concursuri sprint, fata de cele anduranta pe care m-am concentrat pana acum insa e mult de lucru. Am o zona de confort la bicicleta peste care trebuie sa trec neaparat. De acolo inainte, the sky is the limit.

Asa se termina vara mea, cea in care am continuat programul absolut nerezonabil de job full time si 10-12 antrenamente pe saptamana, cu minim de zile de concediu, astfel incat sa le pastrez pentru vizitat parinti, lucruri administrative si proiecte viitoare (stay tuned!). Nu e usor, nu e simplu si nu ma plang. E o investitie in mine, astfel incat sa am energie pentru orice as vrea sa intreprind.

Sa vie toamna! I am ready :)

Adriana, dupa o vara de 5 luni


Cei patru antrenori ai Seven Sport Club (Flabio, Catalin, Flori, Kivu) si
Valentin Georgescu (Presedintele clubului)





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu