Cum a fost la Ocean Lava Mamaia

Sambata ce-a trecut am participat la prima editie Ocean Lava, organizata la Mamaia (Constanta), proba HERO, echivalentul half ironman, adica 1.9 km swimm + 90 km bike + 21 km run. Pentru mine, a fost un antrenament inaintea concursului de duminica asta si, in ciuda suspiciunilor ca distantele ar fi prea mari inainte de un full Iron, m-am recuperat rapid (multumita si masajelor primite de la terapeutul Seven Sport Club – Virgil, aflat, ca de fiecare data la datorie, in toate cursele importante pentru club dar si vizitei la MedisportLine, cabinetul doctorului Osean, unde ajung in fiecare saptamana).

Dupa halful de anul trecut din Budapesta, m-am prezentat fara nicio emotie la start, deja facusem distantele, asadar, am tratat concursul ca pe oricare alt antrenament, in ritmul meu obisnuit – zen like. O noutate pentru club (si, evident, pentru mine) a fost testarea noilor echipamente ORCA, spre deliciul lui Veve (Monseur President du Seven Sport Club) caruia ii place tare sa ne vada echipati asa. Si uite asa, am trecut de la bleumarin la bleu ciel (sau cum s-o numi culoarea asta noua).

Dar, suficient cu stirile de pe Catwalk-ul SSC, sa trecem la lucruri mai serioase. Fiind o licenta internationala, majoritatea avea asteptari si, ele s-au si adeverit: unora le-a placut, altora mai putin, ca nu ai cum sa-i multumesti pe toti. Organizarea a fost in ograda Smart Athletic, cei care au deja experienta in astfel de concursuri, din care cel mai cunoscut mie – Trichallenge. Cred ca am participat trei ani la rand aici (2014, 2015, 2016), de fiecare data in stafeta (de doua ori alergare si ultima data inot) iar dupa editia din 2014 m-am hotarat sa devin triatlonista.

Cursa mea: 6h46m si oleaca de secunde arata ceasul cand am trecut prin poarta de finish, recunosc ca nu m-am uitat daca timpul oficial e diferit (like I said, zenlike :)). Ca sa fac un rezumat al cursei, slab la inot / mediocru la bicla (mda, we don’t really love each other) / bine la alergare (inca proba care ma aduce cu picioarele pe pamant, si la propriu si la figurat).

Inot. Planetele au zis valuri in ziua aia iar zeii s-au conformat si m-au plesnit peste fata de cateva ori. Doua bucle pe o ruta in forma de triunghi, din care prima bucla cu soare in ochi, a doua cu batut apa si cautat baliza din priviri iar a treia cu valuri frate. Si cautat baliza din nou. Da, stiu, sunt mioapa, deci nu vad la distanta. Ghinion, vorba primului om al tarii. Aici, mai slab decat Budapesta. Clar, de incercat antrenamente pe valuri. Poate surf?! 

Bicicleta. 4 bucle si jumate pe Blvd. Mamaia, din care cea mai apreciata era directia Navodari – Mamaia. Exact.  Aia cu vant din spate. Intoarcerea te ma aducea un pic spre depresie. A fost fun in primele trei bucle, mai putin in ultima cand mai ramasesera vreo cativa muschetari pe traseu si nu mai aveai cu cine sa te saluti ori sa te razi. 3h23m timpul, aici o crestere fata de Budapesta, din antrenamente si SPD-uri. Parerea mea. Traseul fiind pe mijlocul bulevardului, a lasat doar o banda de trecere pe sens pentru restul oamenilor (localnici sau turisti), ceea ce a creat disconfort in zona si muuuulte ….urari de bine din partea celor deranjati. In plus, trafic intens, mers la viteza 1-a, noxe, toate incluse in program. La un moment dat, vantul a inceput sa rupa panglica ce delimita traseul (si lega gardurile intre ele) si cam faceai slalom printre ele, ca sa nu ti se agate de lant, existand riscul sa cazi. Eu, nu, merci dar s-a intamplat unui tip care si-a asigurat un scrub pe asfalt la 40km/h. Si care a parasit concursul, de altfel.

Alergare. Aici sunt la mine acasa. Intotdeauna am zis ca nu stiu daca imi place alergarea dar iubesc tot ce mi-a adus in viata. #babaiatule, dupa ce m-am apucat de inot si bicicleta (acum un an si jumate), ma declar fan alergare. Esti pe picioarele tale, respiri cu toti plamanii si toata gura, cu singurul risc de a inghiti vreo musca. Ca de obicei, mi-a luat vreo 5-6 km sa-mi intru in forma, mai ales dupa bicicleta. Un singur lucru m-a incomodat si anume caldura. Bine, nu doar pe mine ci pe toti dar, asta e… Can’t fight with God! 8 ture in total de alergat pe faleza, in jur de ora 13.00, soarele pozitionat perfect sa te prinda din toate unghiurile. Evident, opriri de fiecare data la punctul de hidratare unde gheata devenise aliatul meu principal. M-am prins mai tarziu dar bine si asa: am introdus gheata in bustiera si marginea pantalonilor de bicicleta iar asta a ajutat sa scada temperatura corpului si sa ma ajute pe mai departe. De la km 7-8 incolo am inceput sa zbor si am tinut-o asa pana pe la km 18 cand, s-a terminat gheata :(

Overall, o imbunatatire fata de 70.3 Budapesta (07h23m anul trecut, fata de 06h46m) pe care am muncit-o in ultimul an. Chiar daca viteza pe inot si bicla nu este semnificativ mai buna, poate cea mai importanta e “intarirea” (core strength) corpului  iar pentru asta, sesiunile de forta din sala si de pe stadion au fost printre cele mai bune investitii. Sar’na Flabio & Kivu!

Per total, un antrenament bun pentru mine si ma bucur ca am fost la un astfel de concurs. E bine ca in Romania vin branduri din afara pentru ca ele aduc si un know how specific, ridica stacheta concursurilor din tara noastra. Ca mai sunt de imbunatatit chestii? Nemultumirea e cheia progresului.

Long story short.

Mi-a placut

-       Organizarea unui concurs de anvergura internationala in Romania

-       Costul mai mic decat al altor concursuri de gen (vezi IronMan, unde inscrierea e 250 EUR fata de 450 lei aici)

-       Traseul plat, ceea ce il face accesibil amatorilor si celor la inceput de drum

-       Depunerea bicicletei in tranzitie cu o zi inainte, chestie care te ajuta in organizarea cursei mai bine

-       Toalete in tranzitie si traseul de alergare, nu pierzi minute intregi incercand sa ajungi la una

-       Voluntarii bine intentionati si saritori sa-ti fie de folos

-       Sustinatorii de pe margine, nu multi, dar cati au fost si –au facut treaba (Conteaza enorm sa primesti o incurajare cand esti “zombie” de oboseala, trust me). De bine de rau, schitezi un zambet iar asta ajuta creierul sa perceapa ce faci ca pe ceva mai bland (you know, fake it till you make it).

Ce-as imbunatati

-       Inchiderea tranzitiei cu min 45min inainte de start, ceea ce face ca toti concurentii sa se focuseze pe incalzire si incheierea socotelilor cu zeii personali

-       In acelasi timp, deschiderea tranzitiei cu doua ore inainte de start, nu doar o ora pentru ca nu mi s-a parut sufficient timp sa iti organizezi toate cele

-       Balize intermediare in apa. Au fost trei (dupa socoteala mea, la fiecare 300m) dar insuficient pentru mine pentru ca nu le vedeam din cauza valurilor. M-ar fi ajutat sa am vreo doua intermediare intre cele de intoarcere

-       Iarasi, la iesirea din apa, ultima baliza nu se mai ocolea, ceea ce facea ca lumea sa mai taie din distanta

-       Mai multi voluntari la bicicleta, astfel incat sa intervina pentru repararea fasiilor delimitatoare in timp real. Ori, sa le inlocuiasca cu garduri. De asemenea, sa existe politisti tot timpul care sa poata interveni in cazul in care sunt zmei care intra cu masina pe traseul de bicla, nemaiavand rabdare sa astepte.

-       Apa rece la punctul de hidratare de la bicla. Spre final, apa sau isotonicul erau din ce in ce mai calde

-       La alergare, in special in zilele caniculare precum cea de sambata, muuuuullllltttttaaaa gheata. Sa ajunga dom’le pana la ultimul mohican)

-       Ture mai putine, if possible

Sunt convinsa ca orice noua editie va fi superioara celei de dinainte, asadar, abia astept anii ce va sa vina.

Pana atunci, energie maxima, din orice forma de miscare vreti voi!