Cum a luat nastere totul...

Frustrări, oboseală, neliniște și teamă. Toate cerșeau schimbarea. Până nu demult, viața mea se limita la birou-acasă-birou. Îmi începeam ziua pe la 7 și jumătate dimineața și continuam cu multe și interminabile ore petrecute la birou.

Așa că, încă din prima zi a anului 2013, mi-am propus câteva schimbări de care viața mea avea atâta nevoie. O alimentație mai sănătoasă, mai mult sport, mai multă relaxare. 

M-am gândit vreo câteva minute și mi-am spus: ”Vreau să alerg!”. Ca majoritatea obiectivelor pe care ni le stabilim la începutul fiecărui an, și acesta a rămas “agățat” în agenda și mintea mea, însă în fiecare săptămână mă amageam cu lipsa timpului.

Asta până când, în martie 2013, la o conferință de vânzări organizată la compania la care lucrez, am ascultat discursul lui Andrei Roșu, un alergător cu rezultate remarcabile, obținute în doar câțiva ani.  Până să îl întâlnesc, nu știam ce înseamnă cu adevărat să alergi. Ca și corporatistă, mi-am căutat avantajele pentru care să spun “vreau sa fac asta”: am un parc aproape, numai bun pentru a mă recreea, pot să o fac fără vreun training special și nu mă costă nimic.

Uite-așa, mi-am dorit ca, până la finalul anului, să alerg 20 de km. Kilometrii pe care, mai târziu, aveam să îi numesc un semi-maraton.

Cu pași mici, dar siguri, în doar 9 luni de antrenament, am reușit ceea ce credeam imposibil: 

•  În luna septembrie, am terminat cursa Transmaraton (21 km).
•  În octombrie, am trecut de finish-ul Maratonului Internațional București (42 km). 
•  Iar în noiembrie, am participat la 1000 km Balkan Challenge (51 km).

Am trăit proverbul “în 9 luni se pot întâmpla multe”. Mie mi s-a schimbat viața. De aceea, pentru 2014 voiam mai mult și știam și că pot obține.

Așa că mi-am spus: “Voi continua să alerg, dar cum, când, de ce, pentru ce?". Erau întrebările la care nu găseam un răspuns, iar asta a început să mă obsedeze. Mi-am construit un plan, un nou obiectiv. Și mi-am ales unul pe măsură: 7 maratoane și 7 ultramaratoane pe 7 continente în 777 zile.

Încep cu o mare provocare: maratonul și ultramaratonul din Antarctica, din luna noiembrie. Este de departe cea mai grea, cea mai costisitoare, îndepărtată și friguroasă experiență pe care am să o trăiesc. Să alergi la -25 de grade este o nebunie. Eu așa îmi demonstrez că visul este doar un bun început pentru orice. Poate pentru a ieși dintr-o zonă de confort și a testa noi limite. Poate pentru un stil de viață echilibrat. Pentru mine, vor fi ambele.

Acest blog va fi jurnalul meu. Îți voi împărtăși pașii în drumul meu spre cursa din Antarctica și rezultatele către cea mai bună versiune a mea!